16.05.2012
Când vad salcâmul înflorit.
Când vad salcâmul înflorit.
Si macii printre holde.
Si câmpul tot acoperit.
De viata, ce a zamislit.
In degradeu de verde.
Imi vin in minte amintiri.
Din vremi demult apuse.
Cu-a mele fragede iubiri.
Si cu dorinti de împliniri.
In inima ascunse.
Imi amintesc cum ma jucam.
Pe câmp,
unde-i izvorul.
Gandaci de mai, în zbor prindeam.
Si-apoi în palma îi puneam.
Sa-înceapa iarasi zborul.
Pe firul ierbii de vedeam.
Suind o mämärutä.
Pe-un deget tandru o puneam.
Si-apoi în cântec o-întrebam.
Cine-mi va fi dragutä?
Pe iarba-adesea stam culcat.
Si-mi fauream din vise.
O casa. . . micul meu palat.
De trandafiri inconjurat.
Si tufe de narcise.
Iar cei doi câini ma însoteau.
In joaca mea fecundä.
Un lemn departe-l aruncam.
Si hotarât le porunceam.
Sa fuga ca sa-l prindä.
Si alergam cand se-însera.
Cu fatza
zambet toata.
Când glasul
mamei ma striga.
Si cu iubire îmi spunea.
Ca cina-i pregatita.
Apoi, târziu pe-întunecat.
Venea acasa tata.
De la ogor, din greu lucrat.
De la povoara ce-a purtat.
Când cina era gata.
Iar eu ´nainte de culcat.
Cântam cu xilofonul.
De balta întreaga acompaniat.
In sunet de cânt minunat.
Pana-mi venea iar somnul.
Era frumos, ce sa mai spun!
Pe iarbä lânga casa.
Si cu salcâmii lânga drum.
Si flori de câmp, cu-al lor parfum.
O, ce viata frumoasa!
Ce-a mai ramas de-acele vremi?
Nimic, doar amintirea.
Pe care-adesea
o mai chem.
Din umbra-acelui
timp boem.
Cu dorul si iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu