Roma, hogar, dulce hogar

16.09.2010

Sunt la munca. . . dar, in mintea mea in acest moment staruie impresia lasata de titlul unei carti amintit in cadrul unui program de radio, pe care il ascultam in dimineata asta, pe drumul dinspre locuinta spre fabrica. Cartea se numeste “Roma, hogar, dulce hogar”. Mai mult decat continutul ei, de care imi aduc bine aminte, deoarece am citit-o acum cativa ani, m-a impactat de asta data titlul in sine. Espresia “dulce hogar” (camin dulce, placut) a atins o zona foarte sensibila in sufletul meu, inlacrimandu-mi ochii. Am resimtit cu profunda nostalgie una din aspiratiile mele cele mai dorite pentru aceasta viata si pentru cea viitoare, anume aceea de a avea un camin.

Nu ma refer la o locuinta, o casa, un apartament, care foarte usor le-ai putea pierde printr-o catastrofa, printr-un faliment, sau pur si simplu prin rautatea si necinstea cuiva. Ma refer la ceea ce simbolizeaza expresia camin, adica, acel loc cald din interiorul locuintei milenare, in care ardea un foc, iar cei dinlauntru se adunau in jurul lui cu bucurie, in dialog si comuniune.

Prin urmare, "camin", iar prin extensiune "acasa", pentru mine este acel loc special in care esti primit cu caldura sufletului unei fiinte dragi, in care traiesti minunata comuniune a dragostei. Pentru mine, “camin” mai inseamna acel loc in care te simti ocrotit, apreciat, stimat, in care sentimentul apartenentei nu se stie niciodata amenintat, nici macar in circumstantele cele mai dificile. O!... cat de mult tanjeste sufletul meu dupa un asemenea loc, dupa un camin unde sa ajunga in final “acasa”!

 Cand eram copil, apoi tanar adolescent, in bisericuta noastra se canta si se vorbea deseori despre caminul ceresc. Percepeam bogatul continut de idei si traiam emotia starnita de acesta expresie, prin analogie cu ceea ce reprezenta pentru mine atunci caminul parintesc, un loc, nu numai al responsabilitatii, ci mai mult, al relatiilor calde, al grijii si protectiei iubitoare. Un  asemenea loc, in care sa fii pentru eternitate impreuna cu cei dragi este de dorit.

Dar cum sa mai traiesti fagaduinta caminului ceresc, la intreaga ei dimensiune, in lipsa analogiei lui pamantesti, sau cand amintirile celor mai tulburatoare frustrari, dureri, amaraciuni iti sunt legate de propriul tau camin ruinat de forte nimicitoare, mai tari decat puterea ta de a te opune?

Confuzia perceptiei “realitatilor de sus”, in acest caz, este comparabila situatiei unui orfan, care niciodata nu a cunoscut caldura dragostei parintesti, sau a unei fete violate si maltratate de propriul ei tata, carora incerci sa le explici ca Dumnezeu este un Tata iubitor. Cu ar putea ei sa inteleaga un asemenea concept, cand unul nu a avut tata si nu stie ce inseamna dragoste parinteasca, iar pentru cealalta tatal este fiinta cea mai odioasa ce poate exista?

Sunt situatii extrem de dificile, insa nu imposibile. Dumnezeu poate gasi un mijloc prin care sa Se descopere acestora, ca un Parinte iubitor, la fel cum poate satisface si nevoia cea mai imperioasa dupa un camin fericit a celui care si-l doreste cu ardoare. Raman in asteptare, cu speranta implinirii fagaduintei din psalmul 68,6, in care se promite ca Domnul va da un camin celor parasiti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu