01.09.2010
Una din amintirile care ma leaga de copilaria mea la tara este fantana inconjurata de salcii umbroase vara, adanca, cu apa rece si buna la gust, cu jgheaburi de lemn alaturi pentru adapatul animalelor. Oameni si vite consumau zilnic din ea, iar apa nu se termina si nimeni nu se gandea sa puna vreo restrictie din motive de economie. Ba dimpotriva, in masura in care fantana era mai mult folosita, apa din ea se mentinea mai rece, mai proaspata, mai gustoasa, si nici vorba sa se imputineze, deoarece in profunzimea panzei freatice exista multa generozitate, asa incat orice oferta a fantanii era pe loc rasplatita cu un nou dar de apa, pe masura acesteia, din adancuri.
Asa vad eu dragostea in relatiile dintre oameni. Ea se manifesta prin generozitate. Natura ei este sa dea si sa primeasca. Cu cat mai mult da, cu atat mai mult primeste. Si cu cat mai mult este exersata, cu atat mai mult ea se mentine proaspata, invioratoare, de bun gust, vie. Nu exista pericolul sa isi goleasca rezervorul din prea multa generozitate, deoarece profunzimea relatiei cu sursa ei divina ii asigura o continua aprovizionare.
Dimpotriva, atunci cand cineva intrerupe circuitul generozitatii manifestat prin cuvinte iubitoare si tandrete, apreciere si respect, protectie si grija, etc., iubirea lui se transforma, la fel ca si apa unei fantani nefolosite, in ceva insipid, statut, urat mirositor, metafora cea mai expresiva mintii mele in acest moment pentru iubirea de sine sau egoism.
Una din amintirile care ma leaga de copilaria mea la tara este fantana inconjurata de salcii umbroase vara, adanca, cu apa rece si buna la gust, cu jgheaburi de lemn alaturi pentru adapatul animalelor. Oameni si vite consumau zilnic din ea, iar apa nu se termina si nimeni nu se gandea sa puna vreo restrictie din motive de economie. Ba dimpotriva, in masura in care fantana era mai mult folosita, apa din ea se mentinea mai rece, mai proaspata, mai gustoasa, si nici vorba sa se imputineze, deoarece in profunzimea panzei freatice exista multa generozitate, asa incat orice oferta a fantanii era pe loc rasplatita cu un nou dar de apa, pe masura acesteia, din adancuri.
Asa vad eu dragostea in relatiile dintre oameni. Ea se manifesta prin generozitate. Natura ei este sa dea si sa primeasca. Cu cat mai mult da, cu atat mai mult primeste. Si cu cat mai mult este exersata, cu atat mai mult ea se mentine proaspata, invioratoare, de bun gust, vie. Nu exista pericolul sa isi goleasca rezervorul din prea multa generozitate, deoarece profunzimea relatiei cu sursa ei divina ii asigura o continua aprovizionare.
Dimpotriva, atunci cand cineva intrerupe circuitul generozitatii manifestat prin cuvinte iubitoare si tandrete, apreciere si respect, protectie si grija, etc., iubirea lui se transforma, la fel ca si apa unei fantani nefolosite, in ceva insipid, statut, urat mirositor, metafora cea mai expresiva mintii mele in acest moment pentru iubirea de sine sau egoism.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu