24.09.2010
Gandurile nobile sunt seminte ale faptelor noastre bune. Nu suntem mantuiti prin fapte meritorii, ce reclama o rasplata justa, ci prin har divin plin de indurare si prin manifestarea credintei in Domnul Isus Hristos. Mantuirea este lucrarea exclusiva a lui Dumnezeu de indreptatire si sfintire, ce patrunde dincolo de exteriorul comportamental si atinge chiar izvorul gandirii, determinand la nivelul reactiei umane pocainta, in greceste “metanoia”, schimbarea mintii, a mentalitatii, a gandirii.
Pocainta adevarata nu se rezuma doar la regret, lacrimi si simpla recunoastere a ceea ce este corect, ci mai mult, este o schimbare a directiei de mers in viata, o dezbracare de haina vietuirii pacatoase si o angajare voluntara si cu pasiune in savarsirea faptelor bune, avand ca sursa de motivatie noua mentalitate, noua gandire, noul sistem de valori implantat in cel pacatos prin actiune divina.
Astfel, faptele nu sunt radacina mantuirii, ci rodul ei. Ele nu dau mantuirea, insa o confirma, o adeveresc. Faptele bune, in plus, dau frumusete vietii crestine. Dupa Apocalipsa 19:8, ele sunt “inul suptire, stralucitor si curat” sau haina de podoaba, de sarbatoare, de nunta a sfintilor. Faptele bune atrag, motiveaza, castiga adeziunea privitorilor, iar cele rele starnesc dezaprobarea, judecata, condamnarea.
Faptele sunt singurul indiciu exterior al lumii tainice, launtrice a caracterului. Nimeni, in afara de Dumnezeu, nu cunoaste inima omului. De aceea, desi nu confera mantuirea, totusi ele au un rol decisiv la judecata, ca probe ale justetei hotararii divine. Dumnezeu sa ne umple mintea si inima, si astazi, cu ganduri nobile si curate si sa ne imbrace in “haina de podoaba a sfintilor”!
Gandurile nobile sunt seminte ale faptelor noastre bune. Nu suntem mantuiti prin fapte meritorii, ce reclama o rasplata justa, ci prin har divin plin de indurare si prin manifestarea credintei in Domnul Isus Hristos. Mantuirea este lucrarea exclusiva a lui Dumnezeu de indreptatire si sfintire, ce patrunde dincolo de exteriorul comportamental si atinge chiar izvorul gandirii, determinand la nivelul reactiei umane pocainta, in greceste “metanoia”, schimbarea mintii, a mentalitatii, a gandirii.
Pocainta adevarata nu se rezuma doar la regret, lacrimi si simpla recunoastere a ceea ce este corect, ci mai mult, este o schimbare a directiei de mers in viata, o dezbracare de haina vietuirii pacatoase si o angajare voluntara si cu pasiune in savarsirea faptelor bune, avand ca sursa de motivatie noua mentalitate, noua gandire, noul sistem de valori implantat in cel pacatos prin actiune divina.
Astfel, faptele nu sunt radacina mantuirii, ci rodul ei. Ele nu dau mantuirea, insa o confirma, o adeveresc. Faptele bune, in plus, dau frumusete vietii crestine. Dupa Apocalipsa 19:8, ele sunt “inul suptire, stralucitor si curat” sau haina de podoaba, de sarbatoare, de nunta a sfintilor. Faptele bune atrag, motiveaza, castiga adeziunea privitorilor, iar cele rele starnesc dezaprobarea, judecata, condamnarea.
Faptele sunt singurul indiciu exterior al lumii tainice, launtrice a caracterului. Nimeni, in afara de Dumnezeu, nu cunoaste inima omului. De aceea, desi nu confera mantuirea, totusi ele au un rol decisiv la judecata, ca probe ale justetei hotararii divine. Dumnezeu sa ne umple mintea si inima, si astazi, cu ganduri nobile si curate si sa ne imbrace in “haina de podoaba a sfintilor”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu