Mi-e dor. . .

17.06.2011- Frumoase amintiri din tinerete


Mi-e dor de tineretea mea demult apusa.
De anii ei incantatori precum in vis.
De plaiul meu cel drag, cu-a lui poarta deschisa.
Spre rai si frumuseti de nedescris.

Mi-e dor de zilele de vara insorita.
Cand la scaldat mergeam in rand cu alti copii.
Pe Prund, in Berc, sau pe la puntea invechita.
Si ne jucam voiosi cu mici nazdravanii.

Mi-e dor de campul nostru-acoperit de iarba.
Cu mine-alaturi tata zile-intregi cosea.
Si de mirosul fânului cules in graba.
Cand, fara veste nor de ploaie se ivea.

Mi-e dor nespus de diminetile senine.
Din vis frumos adesea mama ma trezea.
Usor, soptindu-mi, "scoalâ, e tarziu copile!".
Apoi la pranz cu mare drag ma invita.

Mi-e dor de linistea de seara tulburata.
Cu-a mele simple instrumente de cantat.
Suna o muzica de-a dreptul fermecata.
La-acordeonul meu, sub cerul instelat.

Mi-e dor de vremea sarbatorilor de iarna.
Cu fulgi de nea cernuti din cer, cazand usor.
Si imnul Nasterii din ieslea cea sarmana.
Cantat cu voce calda de colidator.

Mi-e dor de casa noastra parinteasca.
Cu zambete si  zgomot de copii.
Cu tata si cu mama stand la masa.
Un loc sublim cu-atatea bucurii.

Mi-e dor de-altarul rugaciunii seara.
Cand tata ne chema sa ne-inchinam.
Noi studiam lectiunea si Scriptura.
Ne ridicam apoi sa ne rugam.

Mi-e dor nespus. . . mi-e dor de vocea dulce-a mamei.
Ce ne certa cu drag, si-apoi ne mangaia.
Cand mai uitam in joaca treburile casei.
Cu-asa de multa daruire ne iubea!

Anii-au trecut, s-au stins si ei din viata.
In urma lor, doar lacrimi si-amintiri.
Si casa goala, nimeni n-o rasfata.
Cu flori in jur, cu pomi si trandafiri.

S-au dus si ne-au lasat aici cu dorul.
Cu amintirea unor zile de demult.
Cand ma gandesc ce-a fost ma ia fiorul.
Cu nostalgia tineretii ce-a trecut.