De n-ai fi fost în viata mea

De n-ai fi fost in viata mea.

Sa-mi dai un strop de mangâiere.

Când rana inimii durea.

Si sufletul îmi lacrima.

As fi cazut in disperare.

Durerea m-ar fi coplesit.

Si-as fi ajuns in neputinta.

Sa ma ridic, si chinuit.

De-atat dispret si umilit.

As fi plecat spre nefiinta.

N-ar fi ramas in urma mea.

Macar o vaga amintire.

Din tot ce-am însemnat cândva.

Atunci când lupta era grea.

Si-am fost statornic in slujire.

Numai pamântul des calcat.

De talpa mea-n copilarie.

M-ar fi primit si rasfatzat.

Cu-n loc de cinste de-îngropat.

Si lânga cruce-o balarie.

N-as fi avut somn tulburat.

Culcat acolo jos sub glie.

Nici vise rele de uitat.

In pat de pulbere-alintat.

Si n-as mai fi platit chirie.

N-as fi simtit, ce dureros.

Ingratitudinea si ura.

Ti-apasa suflet generos.

Cu aspiratii de frumos.

Si lasa-n urma numai zgura.

Dar, lânga mine ai venit.

Aproape, în amurg de seara.

Eram zdrobit si istovit.

M-ai ridicat si m-ai iubit.

Ca sufletul sa nu mai doara.

Imi amintesc cum ai venit.

Ca un balsam spre vindecare.

Din viata ce mi-ai daruit.

In inima mi-a rasarit.

Recunostinta si iubire.

 29.05.2012