Retrospectiva

 26.12.2011 

Scrisa sub impactul vestii tulburatoare a sinuciderii unui coleg de munca, in ziua sarbatoririi Nasterii Domnului, deprimat din cauza sentimentului de singuratate si abandon, datorita problemelor din familie.

De n-ai fi fost Doamne cu mine.
Cand valuri mari s-au ridicat.
Si, vantul suiera turbat.
As fi cedat in slabiciune.
De val as fi fost spulberat.

De nu mi-ai fi dat Tu speranta.
Ca dincolo de orice rau.
De tot ce-in viata este greu.
Biruitoare e credinta.
M-ar fi zdrobit necazul meu.

De nu mi-ai fi fost mangaiere.
Tu, Doamne, cand eram cazut.
In abandon si-in grea durere.
In plansul lacrimii amare.
De calea Ta m-as fi pierdut.

Si-as fi cazut in disperare.
De necredinta coplesit.
Cuprins de ura si frustrare.
Si de dorinti de razbunare.
Vrajmasul m-ar fi nimicit.

Dar Tu nu m-ai lasat in groapa.
Ci-n graba mana mi-ai intins.
M-ai ridicat si pus pe stanca.
Mi-ai risipit dureri si frica.
Cu vindecare m-ai atins.

Te preamaresc din suflet Doamne!
In fata Ta umil ma-inchin.
Caci ai privit cu har spre mine.
Mi-ai dat iar zilele senine.
Slavit sa fii in veci! Amin!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu