25.05.2012
Astazi,
în zori de zi, când m-am trezit.
Cu
ochi greoi, buimac si obosit.
Lipsit
de chef, caci nu-mi pria trezirea.
Am auzit la geam privighetoarea.
Cânta
frumos, cu glasu-i minunat.
Si-n
ciripitul ei am descifrat.
Intr-un
limbaj mai sus de ratiune.
O
fi pe-a inimii frecventa? Nu pot spune!
Decât, ce dintr-odata-am inteles.
Mesajul
care-n minte prindea sens:
"De ce esti amarât acum cä te-ai trezit?
Ce
vrei sa spui? Ca Domnul a murit!?
Nu!
El e viu, tocmai ti-a daruit.
O
noua zi cu zori ce-au rasarit!
Si-n
plus ti-a dat o mare bucurie.
Gandeste-o clipa la frumoasa ta sotie!
Un
dar mai scump, mai drag, mai minunat.
In
lumea asta, cine ti-ar fi dat?
Si
sanatate, munca si speranta.
Prin
harul Sau, chiar dis-de-dimineata?
Si-atâtea
alte daruri. . . Ce? Nu crezi?
Doar
sa deschizi mai bine ochi si le vezi!
Sus
capul! Ziua-aceasta ti-a sosit.
Ca
timp de har, de munca si iubit.
Sa
te dedici trairii prin credinta.
Cu
rugaciune si cu pocainta.
Iar
munca sa-împlinesti cu harnicie.
Prin
cinste, ca o sfânta datorie.
Familia,
un loc de bucurie.
Si
fericirea, scumpa ta sotie!".
Acesta e mesajul ce-am primit.
In
al privighetoarei ciripit.
Din
zori de zi scaldata in lumina.
Cu
optimism si-o viata mai senina.
Vi-l
dau si voua, de vreti sa-l cititi.
Ca-incurajare,
daca va treziti.
Vreodata,
fara chef, cu-amaraciune.
Nemultumiti,
ca nu va merge bine.
Nimic,
ci toate-n viata par pe dos.
Si
nu vorbiti decât morocanos.
Opriti-va
putin si meditati!
Nu
va lasati de negativ purtati!
Atâtea
lucruri bune si frumoase.
Sunt,
si ramân vederii noastre-ascunse.
In
fiecare zi de stres si-îngrijorare.
In
timp ce viata trece pentru fiecare.
Si
niciodata nu se-întoarce înapoi.
Consuma totul, pleaca si ne lasa goi.
Dar, dincolo de-atâtia spini si maracini.
Exista farmec, taina si minuni.
Ce pot sa-aduca vietii frumusete.
Cu primavara, flori si tinerete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu