Taina iubirii

01.06.2012

Cuvinte de iubire, rostea cu glas duios.

Din inima lui plina, de tot ce-i mai frumos.

In adieri de seara si-n rasarit de stea.

Un tânar catre-o fata, pe care o iubea.

Privirea ei candida sclipea de fericire.

Si-n sufletul ei fraged, mijea prima iubire.

Cu fata-inbujorata si glas copilaresc.

Rosti cu voce stinsa, “da, si eu te iubesc!”.

Statea tacuta luna, pe cer zâmbind sfioasa.

Privea spre ei mirata, cu ochi de curioasa.

Vroia sa afle taina ce-n inimi i-a cuprins.

Minunea ce-i atrage spre-o lume ca de vis.

De astri înconjurata, sclipind pe bolta rece. 

Stapâna noptii tace, priveste, nu pricepe.

Ca-i taina cea straveche, al nemuririi dor. 

Ce naste din iubire, miraculos fior.

Il simte doar faptura, ce poarta chip divin.

Nascuta sa iubeasca, unic, suprem destin!

Intru asemanare cu-al lumii Ziditor.

Iubire, ce ne-atrage cu-al vesniciei dor. 

Nu ne-împlinim destinul trecerii noastre-n lume.

Prin aroganta rece si fala unui nume.

Caci efemere-s toate, desarta nalucire.

Ramane numai faima ce naste din iubire.

Nu-i boala ce s-aduca asa nefericire. 

Precum, egolatria, a sinelui iubire.

Inchisa între ziduri de gheata si de ura.

Consuma taina vietii si o transforma-n zgura.

Iubirea cea de veacuri, din Dumnezeu nascuta. 

Este izvorul vietii, cu jertfa-împodobita.

Sunt fii ai vesniciei, doar cei care iubesc.

Cu farmec si jertfire ca Tatal lor ceresc.

De n-ai fi fost în viata mea

De n-ai fi fost in viata mea.

Sa-mi dai un strop de mangâiere.

Când rana inimii durea.

Si sufletul îmi lacrima.

As fi cazut in disperare.

Durerea m-ar fi coplesit.

Si-as fi ajuns in neputinta.

Sa ma ridic, si chinuit.

De-atat dispret si umilit.

As fi plecat spre nefiinta.

N-ar fi ramas in urma mea.

Macar o vaga amintire.

Din tot ce-am însemnat cândva.

Atunci când lupta era grea.

Si-am fost statornic in slujire.

Numai pamântul des calcat.

De talpa mea-n copilarie.

M-ar fi primit si rasfatzat.

Cu-n loc de cinste de-îngropat.

Si lânga cruce-o balarie.

N-as fi avut somn tulburat.

Culcat acolo jos sub glie.

Nici vise rele de uitat.

In pat de pulbere-alintat.

Si n-as mai fi platit chirie.

N-as fi simtit, ce dureros.

Ingratitudinea si ura.

Ti-apasa suflet generos.

Cu aspiratii de frumos.

Si lasa-n urma numai zgura.

Dar, lânga mine ai venit.

Aproape, în amurg de seara.

Eram zdrobit si istovit.

M-ai ridicat si m-ai iubit.

Ca sufletul sa nu mai doara.

Imi amintesc cum ai venit.

Ca un balsam spre vindecare.

Din viata ce mi-ai daruit.

In inima mi-a rasarit.

Recunostinta si iubire.

 29.05.2012

Metamorfoza

25.05.2012

Astazi, în zori de zi, când m-am trezit.

Cu ochi greoi, buimac si obosit.

Lipsit de chef, caci nu-mi pria trezirea.

Am auzit la geam privighetoarea.

Cânta frumos, cu glasu-i minunat.

Si-n ciripitul ei am descifrat.

Intr-un limbaj mai sus de ratiune.

O fi pe-a inimii frecventa? Nu pot spune!

Decât, ce dintr-odata-am inteles.

Mesajul care-n minte prindea sens:

 "De ce esti amarât acum cä te-ai trezit?

Ce vrei sa spui? Ca Domnul a murit!?

Nu! El e viu, tocmai ti-a daruit.

O noua zi cu zori ce-au rasarit!

Si-n plus ti-a dat o mare bucurie.

 Gandeste-o clipa la frumoasa ta sotie!

Un dar mai scump, mai drag, mai minunat.

In lumea asta, cine ti-ar fi dat?

Si sanatate, munca si speranta.

Prin harul Sau, chiar dis-de-dimineata?

Si-atâtea alte daruri. . .  Ce? Nu crezi?

Doar sa deschizi mai bine ochi si le vezi!

Sus capul! Ziua-aceasta ti-a sosit.

Ca timp de har, de munca si iubit.

Sa te dedici trairii prin credinta.

Cu rugaciune si cu pocainta.

Iar munca sa-împlinesti cu harnicie.

Prin cinste, ca o sfânta datorie.

Familia, un loc de bucurie.

Si fericirea, scumpa ta sotie!".

 Acesta e mesajul ce-am primit.

In al privighetoarei ciripit.

Din zori de zi scaldata in lumina.

Cu optimism si-o viata mai senina.

Vi-l dau si voua, de vreti sa-l cititi.

Ca-incurajare, daca va treziti.

Vreodata, fara chef, cu-amaraciune.

Nemultumiti, ca nu va merge bine.

Nimic, ci toate-n viata par pe dos.

Si nu vorbiti decât morocanos.

Opriti-va putin si meditati!

Nu va lasati de negativ purtati!

Atâtea lucruri bune si frumoase.

Sunt, si ramân vederii noastre-ascunse.

In fiecare zi de stres si-îngrijorare.

In timp ce viata trece pentru fiecare.

Si niciodata nu se-întoarce înapoi.

Consuma totul, pleaca si ne lasa goi.

Dar, dincolo de-atâtia spini si maracini.

Exista farmec, taina si minuni.

Ce pot sa-aduca vietii frumusete.

Cu primavara, flori si tinerete.

Asa ne este viata

22.05.2012

Framântari si sarcini grele ne împovareaza viata.

Ochi cu cearcane si riduri, cu tristete umplu fata.

Noaptea ni se risipeste somnul prin treziri din vise.

Bântuite de necazuri si de ranile deschise.

                                                                                       

Ce purtam adânc in suflet, cu-amintiri tulburatoare.

Din lovirile vrajmase, nedreptatea care doare.

Prea mârsav roade minciuna manevrata pe la spate.

Ne pateaza omenia prin cuvinte necurate.

Idealuri sfarâmate prin manifestari de ura.

Neînteleasa si absurda, fara noima, fara gura.

Fara vorbe de iertare, cu lacrimi vindecatoare.

Ce arunca si îngroapa toate relele-n uitare.

Adevarul si dreptatea, stau in carcera obscura.

Cu catuse încuiate. Sunt liberi cei ce ne fura.

Munca, visul, probitatea, si ne lasa tristi si goi.

Nu-i framânta nici o clipa judecata de apoi.

Uite asa, ne ducem viata, lumânari de ceara-aprinse!

Pentru asa fragilitate, jocuri prea periculoase!

Doar, câstig meschin la pretul clipei de vremelnicie.

Când jertfesti margaritare si valori de vesnicie!

Va veni si cercetarea vietii pentru fiecare.

Adevarul si dreptatea libere de închisoare.

Fara cautari la fata, vor echilibra balanta,

Vor conta atunci rabdarea, si iubirea, si credinta.  

Invierea lui Isus

Matei 28:1-10

Prin moarte violenta, iudeii au ucis.
Pe cruce la Golgota, pe-al Cerului Trimis.
I-au întarit mormântul, apoi l-au sigilat.

Si-au pus soldati de paza, sa nu fie furat.         

Infasurat în panze sta trupul lui Isus.

In grota cea din stânca unde fusese pus.

In graba, caci apusul de soare spre Sabat.

Impiedica sa fie-n miresme îmbalsamat.

In ziua cea dintâi, chiar dis-de-dimineata. 
Cu miruri si miresme si multa cutezanta.

Femeile venira cu jale la mormânt.

Sa-ncheie-n reverenta tristul deznodamânt.

Mare le-a fost mirarea cand au ajuns la grota.

Caci piatra la intrare fusese pravalita.

Si au vazut un înger în alb straluminat.

Ce le-a vestit minunea ,“Hristos a înviat”!

Ele au plecat cu frica si mare bucurie.

S-anunte ucenicii, s-aduca marturie. 
Ca e deschis mormântul si Domnul a înviat.
Cel ce-a murit pe cruce e viu cu-adevarat.

Pe când duceau  în graba solia minunata.

Insusi Isus, dovada-învierii li Se-arata.

Cu-aceeasi voce tandra minunea le proclama.

“Va bucurati!” caci Eu sunt, sa “n-aveti nici o teama!”

Duceti-va si spuneti discipolilor Mei.

Sa mearga-n Galilea, sa Ma-ntâlnesc cu ei!. . .

Cu reverenta adânca, uimite se plecara.

Si Celui Înviat, ele se închinara.

Din clipa aceea sfânta, s-a raspândit in lume.

Mesajul învierii cu-al mântuirii Nume.

Mai minunat sub ceruri, mai sfânt, mai glorios.

Caci n-a fost dat alt nume, cum e Isus Hristos.

Precum, aceste sfinte femei au anuntat.
Minunea glorioasa, "Hristos a înviat!".

La fel si noi sa mergem cu vestea mântuirii.

Spre lumea-ncorsetata in mreaja ratacirii.

Spre cei ce trec prin viata cuprinsi de frica mortii.

Traind în întuneric, fara speranta vietii.

Cea vesnica, cu Domnul cel mort si înviat.

Ce-n sferele maririi domneste ca Împarat.

Mesajul invierii din sfânta dimineata.

Ce ne-a rodit in suflet cu pace si credinta.

Sa-l proclamam in lume, cu-a noastra marturie.

De viata transformata prin har si bucurie.

 19.05.2012

Amintiri de luna mai

16.05.2012

Când vad salcâmul înflorit.

Si macii printre holde.

Si câmpul tot acoperit.

De viata, ce a zamislit.

In degradeu de verde.

Imi vin in minte amintiri.

Din vremi demult apuse.

Cu-a mele fragede iubiri.

Si cu dorinti de împliniri.

In inima ascunse.

Imi amintesc cum ma jucam.

Pe câmp, unde-i izvorul.

Gandaci de mai, în zbor prindeam.

Si-apoi în palma îi puneam.

Sa-înceapa iarasi zborul.

Pe firul ierbii de vedeam.

Suind o mämärutä.

Pe-un deget tandru o puneam.

Si-apoi în cântec o-întrebam.  

Cine-mi va fi dragutä?

Pe iarba-adesea stam culcat.

Si-mi fauream din vise.

O casa. . . micul meu palat.

De trandafiri inconjurat.

Si tufe de narcise.

Iar cei doi câini ma însoteau.

In joaca mea  fecundä.

Un lemn departe-l aruncam.

Si hotarât le porunceam.

Sa fuga ca sa-l prindä.

Si alergam cand se-însera.

Cu fatza zambet toata.

Când glasul mamei ma striga.

Si cu iubire îmi spunea.

Ca cina-i pregatita.

Apoi, târziu pe-întunecat.

Venea acasa tata.

De la ogor, din greu lucrat.

De la povoara ce-a purtat.

Când cina era gata.

Iar eu ´nainte de culcat.

Cântam cu xilofonul.

De balta întreaga acompaniat.

In sunet de cânt minunat.

Pana-mi venea iar somnul.

Era frumos, ce sa mai spun!

Pe iarbä lânga casa.

Si cu salcâmii lânga drum.

Si flori de câmp, cu-al lor parfum.

O, ce viata frumoasa!

Ce-a mai ramas de-acele vremi?

Nimic, doar amintirea.

Pe care-adesea o mai chem.

Din umbra-acelui timp boem.

Cu dorul si iubirea.

Respingere si jertfa

13.05.2012

"A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit" Ioan 1:11

N-am înteles tristetea Scripturii care spune.

Despre Isus, Cuvantul, care-a venit in lume. 
Sa-Si caute poporul, pe care l-a iubit.

Dar, ce dezamagire. . . "ai Sai nu L-au primit"!

El le-a facut doar bine prin fapte de iubire.

Cand le vorbea de Tatal. . . ah, ce rastalmacire!

L-au înteles aiurea si ura i-a convins.
Ca vrednic e de moarte si astfel L-au respins.

Citeam cu sentimentul vadit de nedreptate.

Despre Isus, Cuvântul tratat cu rautate.

Dar n-am vazut adâncul durerii ce sfâsie.

Si inima si duhul, si-a vietii bucurie.

Pana-am ajuns la cruce, pe Golgota-înaltata.

Cu crucea mea pe umar si cu durerea-mi toata.

Am contemplat misterul Celui ce-a fost respins.

Si-am înteles ce-înseamna durerea de proscris.

Am învatat la cruce, ce-în scoala niciodata.

A dragostei slujire, chiar si nemeritata.

De cel slujit, cu sânge si rani de sacrificiu.

Si-n loc de-o vorba buna, ti-întoarce doar supliciu.

Adesea, vin la cruce cuprins de-înmarmurire.

Sa-învat ce-ascunde taina iertarii din iubire.

A celui mai din urma, mai mare pacatos.

Ce-a fost salvat din moarte prin jertfa lui Hristos.

Cum stau plecat la cruce, sa-Ti înteleg durerea.

Doamne, sadeste-n mine iertarea si iubirea.

Ca rod al crucii Tale, în jertfa sa traiesc.
Chiar si respins cu ura, ca Tine sa iubesc. 

Destin

Psalm 8

Ce este omul Doamne ca sa îl iei in seama?

Sa Te cobori din slava, ca Om sa-i stai in preajma?

Si sa-l tratezi ca Frate, cu-atâta bunatate?

Caci nu-i decât o mâna.

Firava de tzarâna.

Un abur care piere.

Ca zborul de scâteie.

O viata efemera, din zile consumate.

Adesea, prea devreme, cu chip de tinerel. . .

Ce este omul Doamne, sa Te gandesti la el?

Tu esti Atotputernic! E-o taina a Ta Fiinta!

Tu esti Fantana vietii, Izvor de cunostinta!

Cu mintea-mi limitata, nu pot cuprinde cerul.

Puzderiei de stele.

Si ce se-ascunde-n ele.

Stiintei provocare.

Spre vanä cautare.

Cum as putea eu oare ca sa-Ti patrund misterul?

Ma copleseste faptul ca Te gandesti la mine! . . .

De n-as avea Cuvantul rostirilor divine.

Cu revelatii sfinte, cuvinte de povata.

 Care-mi vorbesc de Tine.

Si rostul meu in viata.

N-as sti de unde sunt.

Si nici încotro merg.

Sau ce drum sa aleg.

In scurta-mi existenta.

Spre ceea ce s-ar parea a fi.

Un nihilist destin cifrat in nefiinta.

Dar, Tu mi-ai dat Cuvântul

In care imi vorbesti.

Prin Duhul Sfânt si astazi.

Si-mi spui ca ma iubesti.

Faptura mâinii Tale sunt.

Fiindca m-ai creat.

Ca chip al Tau in lume

Si m-ai rascumparat.

Prin crucea-ìnsângerata.

A Domnului Isus.

Din viata-mi efemera.

Si-al deznadejdii-apus.

Acum, stiu cine sunt si ce scop am in lume.

Caci mi-ai dat viata noua, speranta si un nume.

Din umbra existentei si-a mea vremelnicie.

Ma-îndrept cu Tine Doamne, spre zari de vesnicie.

 07.05.2012

Tablou de primavara

Au înflorit iar macii pe razoare.
Par un tablou de opera maiastra.
Stau mândri printre flori multicolore.
In mângaierea razelor de soare.
Sedusi de-a pasarelelor orchestra.

In zori de zi petalele-si rasfatza.
Cu limpezire-n picurii de roua.
Imbujorati cu rosu-aprins pe fatza.
Ma-înveselesc chiar dis-de-dimineata.
Si ma îmbie la o viata noua.

Oricat de viu si-ar etala culoarea.
Petalele de maci se ofilesc.
Dar pana-atunci isi împlinesc menirea.
De mesageri, ce îmi vestesc iubirea.
Statornica, a Tatalui ceresc.

O, maci frumosi scaldati in stralucire!
De soare cald si-n adieri de vant.
In efemera voastra vietuire.
Voi mi-aratati a dragostei slujire.
Prin tot ce-i mai frumos, curat si sfânt.

In lumea noua care va sa vina.
S-aduca viata fara vestejire.
Corole rosu-aprinse in lumina.
De maci crescuti in forma lor deplina.
Vor proclama a Domnului marire!

 02.05.2012

Te vreau la dreapta mea

17.04.2012- In avion

Doamne!

In fiecare clipa Te vreau la dreapta mea.
Mi-e teama sa merg singur, pe-a vietii cale grea.
Pericole multime adesea ma pandesc.
Unde-as gasi scapare atunci cand le-intalnesc?

De nu esti Tu cu mine as fi precum un pai.
Luat de vantul rece ce bate peste plai.
Sau precum caprioara ce fuge ingrozita.
Sa scape cand din urma de lupi este-incoltita.

Numai la Tine, Doamne, pot sa gasesc scapare.
De bate cu furie furtuna-ingrozitoare.
Când Cel Atotputernic furtunii porunceste.
Oricat de furioasa, pe loc se potoleste.

In mine nu-i putere, ci numai slabiciune.
Cum sa rezist in lupta cu hoardele nebune.
De demoni ce m-ataca sa-mi fure mantuirea.
Cu bucuria vietii, credinta si iubirea?

Te rog Doamne Isuse sa stai la dreapta mea!
Pe drumul vietii mele, prin lumea-aceasta rea.
Cand vine incercarea, Te rog da-mi biruinta!
Cu pacea Ta cereasca, rabdarea si credinta.

Hristos a înviat!

Hristos a inviat! Ce veste glorioasa!
Nu s-auzit vreodata o veste mai frumoasa.
Prin moartea Sa pe cruce, pe moarte a calcat.
Din Locuinta mortii El S-a eliberat.

Hristos a inviat! Cuvant de biruinta!
Ce naste din miracol si duce la credinta.
Infranta este moartea, mormantul e deschis.
Nu e decat o usa ce da spre Paradis.

Hristos a inviat! Invesmantat in slava.
Zdrobi dusmanul vietii, a sarpelui otrava.
Cantati cu-inflacarare cantarea bucuriei.
A invierii noastre din ziua vesniciei!

Hristos a inviat! S-auda lumea toata!
Sa strige toti crestinii solia minunata!
Hristos Isus domneste in sferele maririi.
Cantati uniti prin cruce cantarea mantuirii!

 15.04.2012  - Sarbatoarea Pastelor

Nu pentru vina Lui!

13.04.2012 - Vinerea Mare

Nu pentru vina Lui L-au dat la moarte.
Pe Fiul omului, Isus Hristos.
In ziua pregatirii pentru Paste.
Soborul si romani cu-a lor oaste.
Ci pentru-un om ca mine pacatos.

Nu pentru vina Lui purta rusinea.
Pe cruce pironit ca un tâlhar.
Ci sa-mi ofere gratuit iertarea.
Prin sange sfânt pacatelor spalarea.
Si-învesmantare-n haina Lui de har.

Nu pentru vina Lui striga-n durere.
“Eli, Eli, de ce m-ai parasit?”
Ci pentru-a mea stupida ratacire.
Sorbea din cupa-amara ca de fiere.
De abandon in iad, nemântuit.

Nu pentru vina Lui pieri lumina.
In intuneric dens infricosat.
Ci pentru faptul ca purtam eu vina.
Si stam in alianta cu Satana.
Incât pamântul s-a cutremurat.

Dar, intr-o zi El imi vorbi in taina.
De jertfa Lui, izvor divin de har.
Imi oferi in dar a vietii haina.
Tesuta din iubirea ce-incununa.
Iertarea mea pe cruce la Calvar.

Acum de sarbatorile pascale.
Cu inima profund induiosata.
De chinul greu al patimilor Sale.
Ma plec la crucea Lui in inchinare.
Si-I proslavesc salvarea minunata.

Amin!

Seminte ale urii

10-11 ianuarie 2012

Motto: "Fiindca au semanat vânt, vor secera furtuna" Osea 8:7 "Ati arat raul, ati secerat nelegiuirea... Semanati potrivit cu neprihanirea si veti secera potrivit cu indurarea" Osea 10:12-13

 Seminte-ale urii adanc semanate.
In tarina vietii, din suflet si minte.
Din ani de pruncie, de mâini necurate.
Prin intrigi subtile, loviri pe la spate.

O, câta durere si câta mâhnire!
Si-atata-intristare, cu-a voastra rodire.
Mi-aduceti in suflet, in ceas de-inserare.
Cand noaptea coboara cu grea-insingurare.

Seminte-ale urii aveti in minciuna.
O arma perfecta in lupta nebuna.
Ce-o duceti de veacuri spre tzeluri meschine.
Putere suprema-intr-o lume-n ruine.

Sa stingeti dreptatea zdrobind adevarul.
Sub talpa terorii, ce-aduna tot raul.
Ce poate sa nasca a voastra furie.
Prin vorbe murdare si prin calomnie.

Seminte-ale urii pios aruncate.
In loc de-inchinare, de fetze prea sfinte.
Cu masti de slujire, fireasca chemare.
Spre tron de putere, se calca-n picioare.

O, cata rusine si dezamagire!
Vesmantul murdar, poleit in sfintire.
Cu pete de sange din crima frateasca.
Pe vers din cantarea, “iubire cereasca” .

Seminte-ale urii ce umpleti tot lanul.
De grâu, cu neghina, si stingeti elanul.
Acelui ce spera in vremea-innoirii.
In ziua iertarii si-n clipa iubirii.

Voi, insa, impingeti sperantza-in iluzii.
Cu vise desarte ce-apun in contuzii.
De suflet ranit si lovit de durere.
Ce-si plange amarul cu gust ca de fiere.

Seminte-ale urii din iad rasarire.
Din fum de pucioasa, spre-a mortii-implinire.
Ideal diavolesc intr-o lume pe dos.
Cu glorii desarte si fara Hristos.

O, cat de hidoasa va e zamislirea!
Caci, nasteti sa stingeti in oameni iubirea.
Si umpleti pamantul cu inimi zdrobite.
Familii in ura si nefericite.

Parinte ceresc Îti implor indurare!
Prin jertfa pe cruce Îti cer izbavire!
Cand soarta nedreapta cu chin ma strapunge.
Si iadul demonic spre ura ma-impinge.

Te rog, Doamne sfinte, salveaza-mi gradina!
De ura si moarte si smulge-i neghina.
Si seamana-n taina samanta iubirii.
Sa creasca prin Duhul ca rod al sfintirii.

Adu-mi bucuria si viata senina.
Si scalda-mi fiinta-n cereasca lumina.
Si pune-mi in gura o noua cantare.
Un psalm de marire in duh de-inchinare.

Sa-Ti cânt izbavirea de-a iadului noapte.
De firea-mi cazuta, de ura si moarte.
Cantarea cea noua cu vers de jertfire.
Compusa pe cruce in ton de iubire.

Retrospectiva

 26.12.2011 

Scrisa sub impactul vestii tulburatoare a sinuciderii unui coleg de munca, in ziua sarbatoririi Nasterii Domnului, deprimat din cauza sentimentului de singuratate si abandon, datorita problemelor din familie.

De n-ai fi fost Doamne cu mine.
Cand valuri mari s-au ridicat.
Si, vantul suiera turbat.
As fi cedat in slabiciune.
De val as fi fost spulberat.

De nu mi-ai fi dat Tu speranta.
Ca dincolo de orice rau.
De tot ce-in viata este greu.
Biruitoare e credinta.
M-ar fi zdrobit necazul meu.

De nu mi-ai fi fost mangaiere.
Tu, Doamne, cand eram cazut.
In abandon si-in grea durere.
In plansul lacrimii amare.
De calea Ta m-as fi pierdut.

Si-as fi cazut in disperare.
De necredinta coplesit.
Cuprins de ura si frustrare.
Si de dorinti de razbunare.
Vrajmasul m-ar fi nimicit.

Dar Tu nu m-ai lasat in groapa.
Ci-n graba mana mi-ai intins.
M-ai ridicat si pus pe stanca.
Mi-ai risipit dureri si frica.
Cu vindecare m-ai atins.

Te preamaresc din suflet Doamne!
In fata Ta umil ma-inchin.
Caci ai privit cu har spre mine.
Mi-ai dat iar zilele senine.
Slavit sa fii in veci! Amin!

Se lasa inserarea

Meditatie in apusul de soare din 01.12.2011

Motto:  “Sic transit gloria mundi”.  “Caci orice faptura este ca iarba, si toata stralucirea ei ca floarea de pe camp. . . Iarba se   usuca, floarea cade, dar cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac”. Isaia 40:6-8

Se lasa-inserarea pe muntii din zare.
Lumina firava-in apusul de soare.
Se stinge-n splendoare, culori ce ma-incanta.
In noaptea ce vine incet si tacuta.

La fel este viata cu-a ei stralucire.
Trudim sa ajungem pe culmi de-implinire.
De vise-imbracate-n lumini colorate.
Spectacol de-o clipa, sperante desarte.

Dar totul se stinge si totul apune.
Succesul si slava si zilele bune.
Caci, gloria lumi in urma ne lasa.
Iar noptii tacerii de nimeni nu-i pasa.

Doar gloria Domnului nicicând nu apune.
Cat lumea aceasta-in picioare se tine.
Si-apoi in vecia cu slava-imbracata.
A Lui stralucire va fi preamarita.

Cât inca e ziuâ scaldata-in lumina.
Indreapta-ti privirea spre slava divina.
Adu-I inchinare si cânt de marire.
Proclama spre lume mareata-I iubire.

Caci, soarele vietii curând va apune.
Si duce cu sine, si rele si bune.
Se stinge-amintirea de fapte marete.
Si slava de sine cu vorbe semete.

Ramai doar cu Domnul, in noaptea tacerii.
Ramane doar fapta iubirii sau urii.
Si-apoi, judecata rasplatâ împarte.
Cu viata-in lumina sau vesnica noapte.

Iubirea pentru Domnul

24.11.2011

Am fost creati de Dumnezeu pentru iubire.
Cuprinsi in planul Sau tesut in vesnicii.
Acestui scop suprem, izvor de fericire.
Ne-a daruit capacitatea de-a iubi.

Esenta Evangheliei sta in iubire.
Cu toata fiinta noastra pentru Dumnezeu.
Si pentru orice semen intru omenire.
Manifestata magistral in Fiul Sau.
 
Iubirea pentru Domnul e mai presus de fire.
Un sentiment spiritual, sublim si sfant.
Ce-inalta fiinta noastra spre-a cerurilor sfere.
Pe treptele sfintirii, departe de pamant.

Iubirea pentru Domnul se-arata-in ascultare.
De glasul Sau de Tata, Cuvantul din Scriptura.
Ce duce la-implinire si-o viata-in conformare.
Din cuget si constiinta, cu-a Lui invatatura.

Iubirea pentru Domnul e sfanta comuniune.
Cu Fiul Sau, prin Duhul de viata datator.
Cand pleci in umilinta, fiinta-in rugaciune.
Te umple de putere, te face-invingator.

Iubirea pentru Domnul ne-indreapta catre semen.
Prin fapte de slujire cand este in nevoi.
Primit cu bunatate, ca frate si ca prieten.
Precum ne-ar fi dorinta sa fim tratati si noi.

Iubirea pentru Domnul aduce implinire.
Si-imbraca-n fericire caminul credincios.
Caci, ea este-o putere vie, transformatoare.
Ce parfumeaza viata cu tot ce-i mai frumos.

Iubirea pentru Domnul confera sens in viata.
Alunga-ingrijorarea de-un maine nebulos.
Ne da fortza credintei, ne umple cu speranta.
Caci rostul vietii noastre e-in mana lui Hristos.

Iubirea pentru Domnul ne duce catre casa.
Spre tara mantuirii, din slavile de sus.
In haina nemuririi, cu voce maiestoasa.
Vom adora IUBIREA din jertfa lui Isus.

Când treci prin încercare

17.11.2011

Ce minunat lucreaza Dumnezeu!
Pentru copiii Sai cand trec prin incercare.
Nu-i lasa coplesiti in ceasul greu.
Cand sunt loviti de ura celui rau.
In slabiciunea lor, le da putere.

Mi-aduc aminte crunta disperare.
Ce ma cuprinse-n sufletu-mi zdrobit.
Cu-atata tulburare si durere.
Si-atatia ani de lacrimi si frustrare.
Dar, Domnul m-a vazut si m-a intarit.

M-a dezbracat de haina mea de jale.
Mi-a aratat ca nu sunt parasit.
Mi-a asezat iarasi pasii pe cale.
Mi-a ridicat privirea-n sus spre stele.
Spre idealuri noi de cucerit.

Inlantuit in ani de-insingurare.
Ca pustnicul intr-un desert anost.
Tanjeam sa sorb o cupa de iubire.
In sufletu-mi cuprins de neimplinire.
Sa simt ca viata aceasta are-un rost.

Cand Domnul a privit din cer spre mine.
Mi-a aratat un zambet minunat.
Apoi, m-a rasplatit nespus cu bine.
Mi-a daruit iar zilele senine.
Cu dragoste m-a binecuvantat.

Nu dispera cand treci prin incercare.
Nu te-arunca in valul de pacat.
Nu-i intelept sa treci la razbunare.
Sa te strapungi cu chin si cu durere.
Oricate rele ti s-au intamplat.

Mai bine stai cazut in rugaciune.
Arunca-Te in bratul Domnului.
Asteapta cu rabdare si-n tacere.
Raspunsul Sau ce-aduce mangaiere.
Urmat de binecuvantarea Lui.

Lectie de toamna

Octombrie 2011

E toamna! Natura-isi dezbraca vesmantul.
Din verdele vietii si roadele coapte.
Prin ramuri golase se-aude doar vantul.
Ce misca covorul de frunze uscate.

E-asa dezolare-in livada pustie.
Arata-o imagine trista, de plans.
Mi-aduce aminte de-a mea pribegie.
Prin anii ce timpul de viata mi-au stins.

Ce vise frumoase, ce teluri marete!
Proiecte de viata si dor de-implinire.
Nutream cu ardoare, candva-in tinerete.
In suflet cuprins de ideal si iubire.


Simteam bucuria si dorul de viata
Chiar de stiam ca ne nastem murind.
In mine, ascunsa, purtam cu speranta
Dorinta de-a trece prin viata rodind.

Depus-am eforturi, pe frunte sudoare.
In scopul trairii cu rost si folos.
Dar, nefericirea caderi-n eroare.
Ades ma strapunse in chip dureros.

Mai multe infrangeri decat biruinte.
Pastreaza amintirea-n raportul ceresc.
Atatea sperante si-atatea dorinte.
De viata implinita pe cale-mi sfarsesc.

Curand toamna vietii, la poarta-mi va bate.
Cu vremea rodirii in fapte si cuget.
Si-apoi, rasplatirea spre viata sau moarte.
Destinul iubirii sau urii din suflet.

Imbraca-ma Doamne-in vesmant de rodire
In fructul iubirii si-n ganduri curate!
Condu-ma spre viata trainta-in sfintire
Si scapa-mi fiinta de rau si de moarte!

Rugaciune de dimineata

12.10.2011

Iti multumesc, Doamne
Pentru acesta dimineatza frumoasa
Cu cer senin si soare
Si blanda revarsare
De lumina stravezie, prietenoasa.

Mi-ai risipit norii si vălul de ceață. 

Mi-ai limpezit gândurile  și  amintirile. 

Cu sentimente de optimism si speranță. 

Ai redat ochilor mei o privire pozitivă. 

Mi-ai luminat sufletul cu o nouă  perspectivă. 

Asupra vieții cu sens și folos. 

În jertfa de sine, slujind pe Hristos. 

Iti multumesc, Doamne
Pentru privirea Ta spre mine indreptata
Cu har si indurare
Cu binecuvantare
Cand Iti implor iertare
In clipa rugaciunii cu fatza mea plecata
In semn de inchinare.
Ma simt senin in suflet
Eliberat in cuget
De-atata neimplinire si nedesarvarsire
Ce vad in biata-mi fire.
Caci cred in jertfa crucii, in haina ei curata.

Iti multumesc, Doamne
Pentru toata generozitatea Ta fata de mine
Manifestata in variate forme
Si-atatea revarsari ceresti de bine
Cu ocrotire si prosperitate
Cu viata si sanatate
Cu zambete de drag si gingasie
Cu gesturi de tandrete si iubire
Ce-aduc nespusa fericire-in casnicie.

Doamne! . . . 
Cand slabiciunea-mi omeneasca
Se-inclina spre negativism
Spre ganduri triste si tragism
Si-intuneca sufletul meu
Cu tot ce-in viata mi-este greu
Sa nu mai vad lumina Ta
Mai sus de nori, in clipa rea,
Ajuta-ma, Doamne, Te rog
Sa nu ma-afund in disperare
Trimite-mi mintii luminare
Prin harul Spiritului Tau
Sa-mi dea virtutea multumirii
Si roada sfanta a iubirii
In inima recunostinta
Si fa-ma tare in credinta
Biruitor in incercare
Spre slava mantuirii Tale.


Si-a Ta sa fie-in veci marirea!
Si gloria, lauda si cinstirea!
A vesnicului Dumnezeu
Ce m-a salvat prin Fiul Sau!
Ma plec in sfanta inchinare
Cu inima in adorare
Ti-aduc ca jertfa pe altar
Fiinta-intreaga si iubirea.

Amin!

Familia

24.09.2011

Poezie dedicata familiilor in criza.

 Din toate cate-in lumea aceasta sunt.
Ce-au luat fiinta prin a Domnului zidire.
Familia e darul cel mai sfant.
Mai pretios ca orice pe pamant.
Nascuta din Iubire spre iubire.

Familia-i de la inceputul omenirii.
Din vremi stravechi apuse in uitare.
Menita e sa-învete o lectie-a iubirii.
In lumea noastra prinsa-n tentaculele urii.
Prin pilda de jertfire si iertare.

 Familia e poarta deschisa catre viata.
 Cu rod si rost in lume, izvor de fericire.
 Singuratatea fuge si risipita-i ceata.
 Cand rasarit de soare in suflet, dimineata.
 Lumina raspandeste prin farmec si iubire.

 Familia e-o oaza de rai in lumea noastra.
 Cu apa cristalina, izvor racoritor.
 Sub  soarele pustiei, torid pe bolta albastra.
 Si-n jur nisipuri aspre pe-intinderea sihastra.
 O, ce placut e-acasa, caminul meu de dor!

 Familia e cercul ce-inchide-in sine taina.
 Intimitatii sacre, de ochii curiosi.
 De-a lor priviri profane, cu ganduri necurate.
 Cu vorbe indiscrete, nechibzuit rostite.
 Si cautari perverse, de oameni ticalosi.

 Nu sunt raniri mai grele si nici clipe mai triste.
 Ca cele suferite intr-un divort meschin.
 Familia cuprinsa de ura ce dospeste.
 Ruina, iar rusinea hidos se dezgoleste.
 Si strica taina sacra, si-o umple de venin.

 O, Doamne fie-Ti mila si-indreapta a Ta favoare.
 Spre cei rapusi in lupta, care-au cazut raniti.
 Concede-le iertare!  Adu-le vindecare!
 In marea Ta iubire, primeste-i cu-indurare!
 Pastreaza-le  speranta de oameni mantuiti.

 In ziua judecatii, cand lumea rea va trece.
 Si nu va fi pacatul, si nici soti divortati.
 Ajuta-ne Tu, Doamne, sa fim cu Tine-n pace.
 Goliti de rautatea si egoismul rece.
 Si-n marea Ta familie, sa fim din nou uniti.