Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările

Vindecare

05.07.2012

Placute amintiri din tinerete.
De când eram în casa parinteasca.
Iar îmi revin cu-atâta frumusete.
In mintea mea marcata de tristete.
Ca inima sa mi-o înveseleasca.

Imi amintesc de pãrul din gradina.
Un pom înalt, cu ramuri viguroase.
Ce stralucea cu frunzele-n lumina.
Iar umbra lui, un loc retras de tihna.
In zilele de vara calduroase. 

Ce pere dulci, cu-aroma si zemoase!
Mi le-amintesc cu-atâta drag si dor.
Urcam în el, pe crengile-i stufoase.
Ca sa culeg fructele mai frumoase.
Si le mâncam cu pâine din cuptor. 

Port peste vreme-o amintire vie.
Aveam cinci ani, si curios la toate.
Vroiam sa vad cum arde focul paie.
Fânarul însa prins de vâlvãtaie. 
A ars de tot, cu parul jumatate. 

Eram socat de cele întâmplate!
Credeam ca parul nostru va muri.
Si trunchi si ramuri arse pe o parte.
N-ai fi sperat ca are sa mai poarte.
Vreodata frunze si ca va rodi.

Dar când trecura lunile de iarna.
Si-au început zapezi sa se topeasca.
Mi-am usurat putin amara vina.
Ce m-apasa privind înspre gradina.
Caci parul a-început iar sa-înverzeasca.

Si, dupa-un lung proces de vindecare.
I-au aparut lastari pe partea arsa.
Si dupa ani si ani de asteptare.
S-au transformat în ramuri, fiecare.
Ce-au reîntregit coroana lui frumoasa.

Si astazi parul înca mai traieste.
A fost plantat de tata-n tinerete.
De peste saptezeci de ani rodeste.
Menirea lui, cu cinste si-o împlineste.
E plin de viata si de frumusete.

S-a asternut uitarea peste vreme.
Azi o rechem pe aripi de visare.
Cu amintiri din timpuri vechi, boeme.
Care-mi revin cu-atâta prospetime.
Si întâmplari din zile de candoare.

Povestea despre parul din gradina.
Ce mi-a marcat profund copilaria.
Deschide o fereastra de lumina.
Spre viata noastra de necazuri plina.
Si de-încercari ce-alunga bucuria.

Visezi adesea la prosperitate.
Prin munca, sacrificiu si sudoare.
Dar, din senin, asa pe neasteptate.
Te vezi lovit cu foc de nedreptate.
Si cazi ranit, în lacrimi de durere.

Ce-i de facut? Te lasi distrus de ura?
Si coplesit de duh de razbunare?
Sau te îndrepti în încercarea-amara.
Spre Domnul, ca frustrarile sa-ti moara.
Sa cauti vietii tale vindecare?

Si sa te lupti sa-ti împlinesti menirea.
Chiar si lovit de crunta încercare?
Caci scopul vietii noastre e rodirea.
Cu fapte bune ce sporesc iubirea.
Si coplesesc cu binecuvantare.

Cum se mentine falnic în picioare.
Prin radacini adânci înfipte-n sol.
De pot sa vina seceta-arzatoare.
Si vânturi mari sa-încerce sa-l doboare.
Si pomul nu se teme de pericol.  

La fel si noi, cu Domnul prin credinta.
Ramânem fermi când vine încercarea.
Prin nedreptati, abuz si suferinta.
Cu El avem câstig si biruinta.
Prin Duhul Sau progresul si rodirea.

Precum e parul nostru din gradina.
Un pom cu roade si longevitate.
Ce-si refacu coroana din ruina.  
As vrea si viata mea sa fie plina.
De vindecare, roada si eternitate.

Dumnezeu in creatie


"Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!" Psalm 139.14

30.06.2012 

In fiece frunza si floare.
In vântul ce-l simt cu racoare.
In soarele cald ce mângâie.
In raza luminii zglobie.
Si-n tot ce îmi da bucurie.

Eu vad bunatatea Ta, Doamne.
Expusa-în natura prin semne.
Ca a Ta providenta divina.
Lucreaza, cu mâna Ta buna.
Sa dea-în întuneric lumina.

S-aduca speranta în lume.
Si-aici, printre rele, multime. 
S-arunce în scop de rodire. 
Samânta ce naste iubire. 
Cu spiritul ei de jertfire.

In vârfuri de munti cu zapada.
Si-n apa ce cade-n cascada.
In glasul rostit cu blândete.
In ochi ce zâmbesc cu tandrete.
Eu vad Doamne-a Ta frumusete. 

Caci Tu esti Artistul cel Mare.
Ce pune frumos si culoare.
Reflexii din Fiinta divina.
Cu joc de fotoni de lumina.
Si stiinta ascunsa in taina.

Vad bine cum toata zidirea.
Frumoasa, Iti cânta splendoarea.
Cu ochi inundati de placere.
Si suflet cuprins de-încântare.
Admir minunata-Ti lucrare.

Virtutiile teologice


“Acum dar, ramân aceste trei: credinta, nadejdea si dragostea”. 1 Cor. 13.13

29.06.2012

De n-as avea credinta în Hristos.
Ce deprimare-adânca m-ar cuprinde!
Când ma loveste vântul furios.
Si n-am pe cineva, nici sus, nici jos.
De-al carui ajutor sa pot depinde.

De n-as avea speranta-n Dumnezeu.
M-ar coplesi amara disperare.
Când ma gasesc în ceasul cel mai greu.
Sa-mi spulbere în iad sufletul meu.
De n-ar fi El, de unde-încurajare?

De mi-ar lipsi puterea sa iubesc.
Ce searbada si seaca mi-ar fi viata!
Fara surâs de pomi ce înfloresc.
Fara frumos în zambet omenesc.
Cu suflet egoist, rece ca gheata.

Ce har divin nespus de pretios!
Credinta, cu speranta si iubirea.
Virtutiile celui credincios.
Si mantuit prin jertfa lui Hristos.
Trairea lor rodeste fericirea.

Mesajul cerului

28.06.2012

Daca vreodata
Intr-o noapte-întunecata
Privesti cerul cu stele
Aminteste-ti, te rog
Ca ai de la Domnul
Un mesaj în fiecare din ele
Despre taine de nepatruns
Ale atotputerniciei divine
In fata carora inima smerita
Cu reverenta sa se-încline
O solie de bunatate si iubire
De providenta cereasca
Cu fiece stea în sclipire
Din puzderia nenumarata
A galaxiei Calea Lactee.
Vazuta mirific de pe planeta noastra.
Minunat învesmântata
In haina ei albastra.

Daca vreodata
Intr-o dimineata senina
Cu cerul limpede, stralucitor
Plin de lumina
Stravezie, blânda si calda.
Simti soarele cum te inunda
Cu zâmbetul lui încântator
Pasnic, optimist si binefacator
Aminteste-ti, te rog
Ca, el este mesagerul Domnului
Catre tine
Cu vesti de pace, bunavointa
Si dorinti de bine.
Din partea Aceluia ce e Neschimbator
Si mai presus de tot ce este muritor.
De aceea, a rasarit din nou soarele astazi
Fara întârziere
Iar, la porunca Lui s-au arata zorii diminetii
Plini de stralucire
Pentru ca El este Acelasi ieri, azi si in veci.
Statornic in fagaduinta
Izvor de binecuvântare
De pace si speranta.
Poti sa te-încrezi deplin în El
Pentru ca este Domnul vietii
Creatorul si Printul Emanuel.

Daca vreodata.
Intr-o seara luminata
De raze palide de luna plina
Ti se pare, stapâna noptii
Cu-o înfatisare taciturna
Singura, straina.
Adu-ti aminte, te rog, în acele clipe
De Dumnezeu Mântuitorul
Si spune-I în taina:
Doamne!
Si eu la fel de singur si strain ma simt
Fara de Tine.
In lumea-aceasta efemera
Sunt ca pierdut, nu ma simt bine
As vrea, Doamne, sa stai la dreapta mea.
Sa merg în siguranta
Mereu pe calea Ta.
Pentru ca numai Tu îmi esti rostul
Si-împlinirea vietii.
Numai, cu Tine-alaturi, îmi rasare-n suflet
Lumina
Cu zorii diminetii.
Numai, atunci când Esti cu mine
Primesc in suflet alinare.
In timp ce sentimentul lipsei Tale
Doamne
Mi-aduce doar pustiu
Si dor
Si-însingurare.

Amintiri cu gladiole

26.06.2012

Gladiole flori înalte.
Cu parfum îmbatator.
Alb si rosu colorate.
Mi-amintesc de voi cu dor.

In gradina mamei mele.
Lânga mândrul trandafir.
Si bujori si floricele.
Ingrijite fir cu fir.

Gladiole minunate.
As da timpul înapoi.
Inspre vremi îndepartate.
Sa fiu iarasi printre voi.

Sa-întalnesc din nou pe mama.
Printre flori plivind vioi.
Si sa-mi dau mai bine seama.
Ce-însemna ea pentru noi.

Chipul ei de bunatate.
De iubire si candoare.
Se-oglindeste în voi toate.
In parfum si în culoare.

Gladiole flori de vara.
Insirate sub fereastra.
Va privesc nostalgic, iara.
Cu-amintiri de mama noastra.

Si de casa-împodobita.
Cu voi si cu alte flori.
Casa ei de-altadata.
Imi dati lacrimi si fiori!

De ce scriu poezie?

25.06.2012

Ce este poezia? E oare doar o arta. 
De îmbinat cuvinte în versuri care poarta.
In sine, întelesuri suptile la citire.
Cu rime si cadente, frumosul în vorbire?

Da, poezia-i arta, adesea doar formala.
Cu tehnici literare, iar în emotii, goala.
Dar, cea care din suflet sensibil izvoraste.
Simti cum te înfioara, la inima-ti vorbeste.

Caci arta poeziei cu sens si cu traire.
E cea care descrie frumosul din iubire.
Doar, dragostea inspira cuvintele alese.
Cu sentimente calde din inima culese. 

Atunci când se coboara ca ceatza nostalgia.
Frustrarilor iubirii, remediu-i poezia.
Prin ea se limpezeste a inimii privire.
Si iar seninul vietii se-aseaza în gândire.

Nu sunt poet de seama, cu faima unui nume.
Nu voi lasa în urma nici opere postume.
Sun doar un om sensibil ce isi exprima dorul.
Cu dramele din suflet, iubirea si fiorul. 

Nestatornicie


13.06.2012

In ziua mutarii la o noua chirie

Sunt calator prin lumea trecatoare.
De ani si ani ma mut din loc in loc. 
N-am nici o casa a mea aici sub soare.
Chiar de-am trudit munca istovitoare.
Cum am venit pe lume-asa ma-întorc.

Am tot slujit fara sa am vacanta.
La mare sau la munte, la hotel.
Si m-am sculat doar dis-de-dimineata.
Sa ma achit de datorie-n viata.
De când ma stiu acasa, baietel.

Am tot slujit pe altii cu speranta.
Ca va rodi efortul daruit.
Si într-o zi se va-înclina balanta.
De partea mea, primind recunostinta.
Acelor pentru care m-am jertfit. . . . .   

Mi-am tot visat o casa, bunaoara.
Un loc statornic pentru odihnit.
Si m-am luptat cu munca-mi solitara.
Din zori de zi si pâna-n fapt de seara.
Pentru-împlinirea visului dorit.

Dar visele-s adesea-înselatoare.
Dupa frumos, trezirea e amara.
Mai rea decât in tulbure cosmare.
Este furtuna, pe a vietii mare.
Cu uriasul val ce te-împresoara.

Si spulbera si vis si împlinire.
Si dor nutrit sa ai si tu o casa .
Te lasa gol si-n inima durere.
Iar casa doar amara amintire.
Caci valul egoist nimic nu-ti lasa.

Astazi ma mut din nou, a câta oara!?
N-am nici un loc statornic pe pamânt.
Mi-e-asa de greu si-începe sa ma doara.
Tristetea-n inima iar ma-înfioara.
Tot ce-am muncit mi-a fost luat de vânt.

Femeia independenta

20.06.2012  

Motto: 1Petru 3:1-6.

Daca îi spune c-o iubeste.
"Nu-i ceva nou!", zice nevasta.
Dar, chiar daca se-obisnuieste.
Cu ochii ei, si tot iubeste.
Nu-i oare ceva nou în asta?.

 Daca-i aduce-n dar o floare.
"Ce mare lucru te-a costat?".
Ar zice ea, dar floarea moare.
Sa-i dea o clipa de-încântare.
Oare-i putin sacrificat?.  

Când el lucreaza zi si noapte.
Si-apoi, nemultumirea ei.
Si nepasarea-îl rasplateste.
Chiar daca el, iubind munceste.
E oare sclavul dumneaei?. 

Când el o cheama la plimbare.
"N-am chef", raspunde artagoasa.
In bârfa-i mai multa placere.
Si-n prieteniile usoare.
Dar, cu-al ei sot, pretentioasa.

Daca-si doreste partasie.
Cu ea, precum la tinerete.
Ii zice franc, "asta-i prostie!
Ce îti veni in scäfârlie?
Cu tine n-am timp de tandrete!"

De vrea sa-i dea o sarutare.
Când perii albi i-au rasarit.
Si-i spune, "îmi esti draga tare".  
De ce-l înfrunta drastic, oare?
Caci, si-un batrân se vrea iubit!. 

Femei de astazi, postmoderne.  
Cu aspiratii feministe.
Nu stiti sa mai fiti niste doamne.
Când va hraniti cu baliverne.
Si sotilor dati zile triste.

Idealul de emancipare.
De-a fi femei independente.
Cu-a sotilor efeminare.
E-a casniciei ruinare.
Pe drumul vietii decadente.

Nu cautati dupa modele.
Pe sticla magic colorata.
Unde cucoane liberale.
Cu fitze de pretinse stele.
 Se scalda-n viata lor stricata.

Avem modele în Scriptura.
Nu în lumea rea si pacatoasa.
In ea gasim învatatura.
De viata demna si masura.
Pentru femeia credincioasa.  

Tulpina vie


18.06.2012

Un vânt blând de seara-n apusul de soare.
Cuprinde câmpia uscata.
Si plina de semne ca-n lume se moare.
Dar vine racoarea sa dea-înviorare.
Tulpinii-n pamânt îngropata.

Ce-i plina de viata, acolo sub glie.
In zecile ei radacini.
Ascunsa de-arsita amiezi-n câmpie.
Asteapta sezonul când iar o sa-învie.
Sa-îmbrace natura-n minuni.

Mai tari decât moartea ce pare stapâna.
In lumea aceasta pe dos.
Caci viata renaste, chiar din ruina.
Cu-aceeasi splendoare scaldata-n lumina.
De flori, de culori si frumos.

Spectacolul firii in gheare de moarte.
Expus în vesmântul hidos.
Mai mult de-aparenta lumii desarte.
Cu fiece vara, sperantä împarte.
In viata tulpinii de jos.

Când moartea haína la poarta ne bate.
Cu rânjetul ei fioros.
Sa duca cu sine pe neasteptate.
Parintii, copiii, ori sora si frate.
Sperantä avem în Hristos!

Caci El e Tulpina cea vie-îngropata.
Sub glie în tristul mormânt.
Murind, frânse moartea, puterea ei toata.
De-a tine captiva o lume-îngrozita.
Ce-ajunge distrusa-n pamânt.

A Lui Inviere e poarta spre viata
deplina in Raiul etern.
Când moartea ne cheama, cu El prin credinta.
Pasim in lumina, si-a Lui biruinta.
Ne scapa de-al mortii infern. 

Credinta, nadejdea, iubirea s-anime.
Tot dorul din suflet spre cer.
Iar vorba si fapta pe Domnul proclame.
Si-un Nu hotarât la pacate infame.
La soarta acelor ce pier.

Ne fie-învierea din moarte la viata.
Unirea ce-avem cu Hristos.
Când zori de vecii vor vesti dimineata.
S-ajungem la Domnul purtati de speranta.  
Al nostru destin glorios!

Rugaciunea unui tata pentru fica sa.


23.03.2012

In duh de-închinare, a mea rugaciune.
Se-înalta spre Domnul sa-I cer pentru tine.
In ziua aceasta, cereasca-însotire.
Cu Duhul de viata, spre har si înnoire.

Iubirea Sa sfânta sa-ti umple fiinta.
Si-n orice-încercare sa-ti dea biruinta.
Când iesi printre oameni, la munca, pe strada.
Sa te ocroteasca de-a Raului spada.

Ce-n ura ataca lovind miseleste.
Chiar, când pe fatza dulceag îti zâmbeste.
Caci el, pe la spate-ti urzeste pieirea.       
In groapa ruinei si nefericirea.

Implor pentru tine divina-îndurare.
Sa-ti puna piciorul pe dreapta carare.
Ce duce spre viata traita-n sfintire.
Prin sângele crucii sa ai mântuire.

Sa-ti dea sanatate si pace în suflet.
Spre ganduri înalte sa-îndrepte-al tau cuget.
Credinta senina, cu roada iubirii.
Sa faca din tine salas fericirii. 

Amin!

Amintiri nostalgice de tata

02.04.2012

Când ai venit pe lume, mi-aduc aminte bine.
Cum te-am luat in brate, ce drag mi-era de tine!
Cu chipul tau de înger erai tare frumoasa.
Si-atâta gingasie-in privirea ta duioasa.

Mi-aduc aminte bine, erai foarte desteapta.
Vorbeai cu orisicine, cu-o voce minunata.
Si ma mândream cu tine, mergând la adunare.
Când amândoi in fatza cântam câte-o cântare.

Iti amintesti cântarea minora-n armonie. 
Ce-n minte imi revine, cu-atâta nostalgie?
Cântai o invocare de binecuvântare. 
Shalom, sau pacea fie cu-ntreaga adunare.

Mi-am pus apoi sperante ca-n viata-îti va fi bine.
Si ai sa cresti cuminte, sa-înveti cum se cuvine.
Sa ai un rost în lume, sa-ti împlinesti destinul.
Pe calea mântuirii alaturea de Domnul.

Speram sa vina ziua când sa te vad mireasa.
In haina puritatii, cea alba de matasa.
De mâna-mi parinteasca condusa la altar.
Si-un gest de multumire parintilor în dar. . . . . . . . . 

Ti-as scrie înca multe din suflet pentru tine.
Dar ma opresc aicea ca nu ma simt prea bine!
Mi-e inima în lacrimi si sufletul ranit.
Caci frânta mi-e speranta de tot ce am iubit.

O, Doamne, fie-Ti mila si-îndreapta-orice eroare!
Ce m-a strapuns amarnic cu chin si cu durere.
Si-atinge-Te de Patri si da-mi o noua sansa.
S-o vad precum odata, fetita cea gingasa!
                                                                         

Ghiocelul

















 

Treceam prin iarna lunga si geroasa.
Simteam ca nu se va mai termina.
Retras in cochilia-mi friguroasa.
Dupa caldura suflet-mi tânjea.

Dar, într-o zi privind pe geam afara.
Zari surprins un ghiocel sfios. 
Ca sa vesteasca zori de primavara.
Din nea îsi scoase capul curajos.

Am înteles atunci ca nu mai este.
Decât putin din iarna-aceea grea.
M-a consolat nespus placuta veste.
A primaverii ce se-apropia.

M-au mângâiat apoi raze de soare.
Ce-au alungat din suflet orice nor.
M-a cucerit cu drag aceasta floare.
Cu clopotzelul alb fermecator.

Acum la noi, din nou e primavara.
Tot primavara e si-n viata mea.
Caci rasari în sufletul meu, iara.
Un ghiocel frumos iesit din nea.

20.03.2012

O stea pe cer luceste

26.01.2012

In noaptea întunecata, sub cer senin cu stele.
Privirea mi-e atrasa spre una dintre ele.
Ce-i unica-între toate , caci e mai luminoasa.
Precum tu, între doamne, îmi esti cea mai frumoasa.

De-atâta vreme-n flacari de foc ce o consuma.
Si totusi înca arde sa dea noptii lumina.
Cum dorul meu din suflet îmi arde pentru tine.
Când sunt singur în noapte, iar tu nu esti cu mine.

Pe bolta înstelata mereu calatoreste.
Si singura pe lume de veacuri rataceste.
Isi cauta menirea ce i-a fost scrisa-n fire.
Cum tu îmi esti destinul ce naste din iubire.

In noaptea întunecata pe cer o stea luceste.
Cu razele-i firave în inima-mi trezeste.
Fiori de asteptare, speranta de iubire.
Caci am aflat în tine, izvor de fericire.

Iubirea

24.06.2011

Iubirea-i ca o floare parfumata.
Cu farmec, cu emotie si vis.
Rasare doar in inima curata.
Cu ideal si dor de Paradis.

Iubirea-i temelia casniciei.
Care dureaza pâna la sfârsit.
In doua inimi, dorul trainiciei.
Fidelitatii-n care s-au unit.

Iubirea-i ca o stânca-n larg de mare.
Chiar valuri furioase de-o lovesc.
Ramâne neclintita,  iar când doare.
Cu mângâierea-i  lacrimi se opresc.

Iubirea-aduce bucurie-n viata.
E-o arta in culori de curcubeu.
Ea este fericirea ce rasfata.
De-a lung de ani, in drum spre jubileu.

Tu esti mireasa vietii mele


01.09.2011

Tu esti mireasa vietii mele, cu gingasie-împodobita.
Cu farmec din sclipiri de stele si gratie deosebita.
Imi esti mireasa-în orice clipa, si dupa zi de cununie.
Te-acopera cu frumusete vesmântul de credinciosie.

Tu esti mireasa casei mele, ai transformat-o într-un camin.
I-ai pus ferestre spre lumina, de-acum nu ma mai simt strain.
Cand intru-în ea, ma simt acasa, primit cu zâmbet in priviri.
Cu bucuria ce-mi rasfata suflet marcat de neîmpliniri.

Tu mi-esti mireasa sarbatorii, din clipele de închinare.
Cu-atâta drag m-alatur tie, in rugaciune si-n cântare.
Imi este  mai usoara crucea, de tine însotit pe cale.
Ma sprijinesti cu-a ta iubire, îmi esti o binecuvântare.

Tu esti mireasa bucuriei din inima mea vindecata.
Iubirea ta m-a scos din noapte, sa-mi dea o viata refacuta.
Mi-a pus pe buze o cântare, cu-o armonie minunata.
Iar chipul tau stârneste-n suflet fiori de dragoste curata.

Vei fi mireasa mea frumoasa si-n anii care vor veni.
Cu parul nins la batrânete, la fel de mult te voi iubi.
Mireasa mea cu voal in suflet si haina alba-n caracter.
Te însotesc urcând agale in drumul nostru catre cer.