Nestatornicie

13.06.2012

In ziua mutarii la o noua chirie

Sunt calator prin lumea trecatoare.

De ani si ani ma mut din loc in loc. 

N-am nici o casa a mea aici sub soare.

Chiar de-am trudit munca istovitoare.

Cum am venit pe lume-asa ma-întorc.

Am tot slujit fara sa am vacanta.

La mare sau la munte, la hotel.

Si m-am sculat doar dis-de-dimineata.

Sa ma achit de datorie-n viata.

De când ma stiu acasa, baietel.

Am tot slujit pe altii cu speranta.

Ca va rodi efortul daruit.

Si într-o zi se va-înclina balanta.

De partea mea, primind recunostinta.

Acelor pentru care m-am jertfit. . . . .   

Mi-am tot visat o casa, bunaoara.

Un loc statornic pentru odihnit.

Si m-am luptat cu munca-mi solitara.

Din zori de zi si pâna-n fapt de seara.

Pentru-împlinirea visului dorit.

Dar visele-s adesea-înselatoare.

Dupa frumos, trezirea e amara.

Mai rea decât in tulbure cosmare.

Este furtuna, pe a vietii mare.

Cu uriasul val ce te-împresoara.

Si spulbera si vis si împlinire.

Si dor nutrit sa ai si tu o casa .

Te lasa gol si-n inima durere.

Iar casa doar amara amintire.

Caci valul egoist nimic nu-ti lasa.

Astazi ma mut din nou, a câta oara!?

N-am nici un loc statornic pe pamânt.

Mi-e-asa de greu si-începe sa ma doara.

Tristetea-n inima iar ma-înfioara.

Tot ce-am muncit mi-a fost luat de vânt.