Treceam
prin iarna lunga si geroasa.
Simteam
ca nu se va mai termina.
Retras
in cochilia-mi friguroasa.
Dupa
caldura suflet-mi tânjea.
Dar, într-o zi privind pe geam afara.
Zari
surprins un ghiocel sfios.
Ca
sa vesteasca zori de primavara.
Din
nea îsi scoase capul curajos.
Am înteles atunci ca nu mai este.
Decât putin din iarna-aceea grea.
M-a
consolat nespus placuta veste.
A primaverii ce se-apropia.
M-au mângâiat apoi
raze de soare.
Ce-au alungat din suflet orice nor.
M-a cucerit cu drag aceasta floare.
Cu
clopotzelul alb fermecator.
Acum la noi, din nou e primavara.
Tot
primavara e si-n viata mea.
Caci
rasari în sufletul meu, iara.
Un ghiocel frumos iesit din nea.
20.03.2012
20.03.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu