18.06.2012
Un
vânt blând de seara-n apusul de soare.
Cuprinde
câmpia uscata.
Si
plina de semne ca-n lume se moare.
Dar
vine racoarea sa dea-înviorare.
Tulpinii-n
pamânt îngropata.
Ce-i
plina de viata, acolo sub glie.
In
zecile ei radacini.
Ascunsa de-arsita amiezi-n câmpie.
Asteapta
sezonul când iar o sa-învie.
Sa-îmbrace
natura-n minuni.
Mai
tari decât moartea ce pare stapâna.
In
lumea aceasta pe dos.
Caci
viata renaste, chiar din ruina.
Cu-aceeasi
splendoare scaldata-n lumina.
De
flori, de culori si frumos.
Spectacolul
firii in gheare de moarte.
Expus
în vesmântul hidos.
Mai mult de-aparenta lumii desarte.
Cu
fiece vara, sperantä împarte.
In
viata tulpinii de jos.
Când
moartea haína la poarta ne bate.
Cu
rânjetul ei fioros.
Sa
duca cu sine pe neasteptate.
Parintii,
copiii, ori sora si frate.
Sperantä
avem în Hristos!
Caci
El e Tulpina cea vie-îngropata.
Sub glie în tristul mormânt.
Murind, frânse moartea, puterea ei toata.
De-a
tine captiva o lume-îngrozita.
Ce-ajunge
distrusa-n pamânt.
A
Lui Inviere e poarta spre viata
deplina
in Raiul etern.
Când
moartea ne cheama, cu El prin credinta.
Pasim
in lumina, si-a Lui biruinta.
Ne
scapa de-al mortii infern.
Credinta,
nadejdea, iubirea s-anime.
Tot dorul din suflet spre cer.
Iar
vorba si fapta pe Domnul proclame.
Si-un
Nu hotarât la pacate infame.
La
soarta acelor ce pier.
Ne
fie-învierea din moarte la viata.
Unirea
ce-avem cu Hristos.
Când
zori de vecii vor vesti dimineata.
S-ajungem
la Domnul purtati de speranta.
Al
nostru destin glorios!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu