Tulpina vie


18.06.2012

Un vânt blând de seara-n apusul de soare.
Cuprinde câmpia uscata.
Si plina de semne ca-n lume se moare.
Dar vine racoarea sa dea-înviorare.
Tulpinii-n pamânt îngropata.

Ce-i plina de viata, acolo sub glie.
In zecile ei radacini.
Ascunsa de-arsita amiezi-n câmpie.
Asteapta sezonul când iar o sa-învie.
Sa-îmbrace natura-n minuni.

Mai tari decât moartea ce pare stapâna.
In lumea aceasta pe dos.
Caci viata renaste, chiar din ruina.
Cu-aceeasi splendoare scaldata-n lumina.
De flori, de culori si frumos.

Spectacolul firii in gheare de moarte.
Expus în vesmântul hidos.
Mai mult de-aparenta lumii desarte.
Cu fiece vara, sperantä împarte.
In viata tulpinii de jos.

Când moartea haína la poarta ne bate.
Cu rânjetul ei fioros.
Sa duca cu sine pe neasteptate.
Parintii, copiii, ori sora si frate.
Sperantä avem în Hristos!

Caci El e Tulpina cea vie-îngropata.
Sub glie în tristul mormânt.
Murind, frânse moartea, puterea ei toata.
De-a tine captiva o lume-îngrozita.
Ce-ajunge distrusa-n pamânt.

A Lui Inviere e poarta spre viata
deplina in Raiul etern.
Când moartea ne cheama, cu El prin credinta.
Pasim in lumina, si-a Lui biruinta.
Ne scapa de-al mortii infern. 

Credinta, nadejdea, iubirea s-anime.
Tot dorul din suflet spre cer.
Iar vorba si fapta pe Domnul proclame.
Si-un Nu hotarât la pacate infame.
La soarta acelor ce pier.

Ne fie-învierea din moarte la viata.
Unirea ce-avem cu Hristos.
Când zori de vecii vor vesti dimineata.
S-ajungem la Domnul purtati de speranta.  
Al nostru destin glorios!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu