09.09.2010
M-am
sculat in dimineata aceasta, la fel ca în multe alte dimineti din ultimii ani, cu o stare de puternica indispozitie sufleteasca, care m-a
însotit în timp ce alergam prin oras sa-mi fac anumite cumparaturi necesare
pentru traseul de astazi si de mâine. Starea aceasta mi s-a accentuat înca si
mai mult ajungând la fabrica, din cauza ca acolo lucrurile nu erau asa cum ma
asteptam eu sa fie.
In fine, cu o oarecare întarziere, mi-am facut
pregatirile neceare si am pornit la drum simtind cum oboseala accentuata pe
fondul de indispozitie îmi cuprinde tot trupul.
Deodata, aruncând privirea in stânga mea, am
observat muntele stâncos acoperit cu pâlcuri de tufisuri verzi, aducând un plus
de culoare si contrast pe fondul multicolor format din rosul, galbenul si griul
stancii, care in baia de lumina a soarelui oferea un tablou feeric ochiului
suficient de sensibil sa priveasca in profunzime.
De-a lungul drumului, de o parte si de alta, ma însoteau
livezile de portocali, parca surâzând sub mângâierea razelor revarsate din
belsug asupra lor de catre astrul zilei, mai blande totusi de-acum, iar in
dreapta mea, destul de aproape, se putea vedea “marea cea mare” sclipind in
luminä si destul de linistita, cu apele ei unduite in valuri marunte, uniforme
si dese, pe ale carei tarm si plaje se însiruie statiuni moderne si luxoase de
agrement si odihna, ce îti trezesc iluzia unor zile de relaxare si tihna, la
care de multa vreme visezi.
Privind aceste scene, atât de obisnuite ochilor mei,
si totusi marcate de fiecare data de ceva nou si surprinzator - la fel cum o
sotie iubita apare mereu in ochii sotului ei iubitor :-) - mi-am
reamintit de aprecierea sefului exprimata astazi la adresa felului în care îmi
îndeplinesc munca, apoi mi-am lasat gândul sa zboare spre cineva a carei
prietenie, întelepciune si credinciosie fata de Dumnezeu îmi da, in fiecare
conversatie avuta împreuna in spatiul virtual, asa multa încurajare si speranta,
intr-o reînoire a vietii cu sens si buna dispozitie, dincolo de toata
amaraciunea, ranirea si debusolarea suferite in ultimii ani.
Punând împreuna toate elementele disparate ale
acestei dimineti, pentru o privire de ansamblu, am vazut în ele “zâmbetul” plin
de bunavointa al lui Dumnezeu care doreste sa semene si astazi în sufletul meu
samânta încrederii, curajului, nadejdii.
In felul acesta, am început o noua zi de munca si
efort, uitând senzatia de proasta dispozitie initiala si cu inima încrezatoare
merg înainte, asteptand totusi o zi mai buna, o zi a implinirii sperantelor, o
zi de neuitat, o zi a bucuriei si a încantarii.
