Caracterul literal si istoric al Genezei 1-11.

La 24 noiembrie 1859, editura J.M Dent & Sons of London a lansat distribuirea cartii Originea Speciilor, de Charles Darwin. Cartea aceasta urma sa aiba o influenta decisiva în schimbarea definitiva a perceptiei pe care cei mai multi o aveau privitor la originea omului. Inainte ca Darwin sa fi scris aceasta carte, propria lui convingere despre origini suferise o modificare radicala. In tinerete, parintii sai îl trimisesera la Universitatea din Cambridge ca sa devina pastor. De fapt, singura lui diploma obtinuta a fost în teologie. Paralel cu teologia, facuse si niste cursuri de geologie si biologie. Dupa terminarea studiilor a facut o calatorie de cinci ani pe mare la bordul vasului H.M.S.Beagle, timp în care atitudinile si convingerile lui religioase s-au schimbat într-un mod drastic.

În 1959, a fost editata o autobiografie a lui Darwin, în care se afla urmatoarea lui declaratie: “In aceea vreme, în mod treptat, am ajuns sa vad ca Vechiul Testament cu evidenta lui falsa istorie a omenirii si cu atribuirea de simtaminte ale unui tiran razbunator lui Dumnezeu, nu era mai demn de încredere decât cartile sacre ale hindusilor, sau decât credintele oricarui barbar”, (Barlow, Nora, ed. (1959), The Autobiography of Charles Darwin 1809-1882 with Original Omissions Restored p.85). Inainte ca Darwin sa se dedice în totalitate doctrinei evolutiei, a trebuit sa-si abandoneze  încrederea în istoricitatea Vechiului Tesatament si credinta sa în învatatura lui privitoare la origini. Odata realizata aceasta schimbare de convingere, el a fost pregatit sa creeze tot felul de scenarii evolutioniste, evident fara nici un discomfort sufletesc.

În urmatoarele doua citate din cartea „Bales, James D. and Woolsey Teller, The Existence of God—A Debate (Shreveport, LA: Lambert)”,  se pot vedea clar motivatiile ideologice pentru care dogma evolutionista s-a bucurat si înca se bucura de atâta suport si promovare, în ciuda lipsei unei baze stiintifice în favoarea ei: “Daca evolutia este acceptata, Adam si Eva dispar Aceasta istorie, aceasta fabula a Bibliei, este o mitologie interesanta dar nu reprezinta adevarata panorama a originii omului” (p. 54), spunea Woosley Teller, presedintele Asociatiei Americane pentru Progresul Ateismului . Iar ateul Dorse Hagar face urmatoarea declaratie: “Responsabilitatea cea mai importanta a geologului are de-a face cu efectul concluziilor lui asupra vietilor spirituale si mentale ale oamenilor. Primii geologi au luptat sa elibereze lumea de miturile creatiei biblice. Milioane de oameni traiesc înca în sclavie mentala, controlati de sarlatani ignoranti care accepta Biblia ca ultimul cuvânt în stiinta. . . Dezvoltarea omului din forme simple de viata, chiar si astazi cauzeaza multa controversa printre “fundamentalisti”, care se agata de o credinta literala in Biblie”(p.12).

 Ceea ce surprinde privitor la felul în care este tratata cartea Genezei nu este atât de mult atitudinea unor necredinciosi ca cei de mai sus, cât pozitia de compromis a unor crestini, care, din motive lipsite de obiectivitate, din ratiuni de eruditie si recunoastere academica, au acceptat unele din tezele dogmei ateiste, în dauna integritatii si inspiratiei Scripturii. Este trist sa citesti, de pilda, cum editorul Dictionarului Biblic Westminster scria: „Recitalul faptelor creatiei în mod evident nu este un raport literal, istoric.” (p.119).

 Iata câteva motive pentru Geneza 1-11 trebuie privita ca un raport literal si istoric:

1. Stilul literar al acestor capitole nu sugereaza o abordare mitologica sau alegorica. Celebrul erudit biblist Edward J. Young spune: “Geneza capitolul 1 nu este o poezie, o saga sau mit, ci o istorie sincera si demna de încredere, si pentru ca este o revelatie divina, ea raporteaza cu exactitate faptele despre care vorbeste. Istoricitatea capitolului 1 din Geneza se poate vedea din urmatoarele consideratii: 1. El are o relatie intima cu restul cartii. Restul cartii (de pilda, generatiile) presupune raportul creatiunii, iar raportul creatiunii pregateste ceea ce urmeaza. Ambele parti ale Genezei sunt parti integrale ale cartii si se completeaza una pe cealalta. 2. Caracteristicile poeziei ebraice lipsesc. Exista relatari poetice ale creatiei, dar acestea formeaza un contrast izbitor cu Geneza 1”.

Nu exista diferente de stil si sintaxa între Geneza 1-11 si Geneza 12-50. Acelasi tip narativ, acelasi stil de scriere se afla în ambele sectiuni ale cartii. Nu exista în ea nici o urma de descriere alegorica sau figurativa. Cititorul evreu, cunoscator al limbii originale în care a fost scrisa Geneza, nu poate percepe decât natura literala si istorica a naratiunii. Orice calificare mitologica sau alegorica a primelor capitole din Geneza este lipsita de fundament literar obiectiv. Motivatia ei nu poate fi decât compromisul fata de o dogma straina si contrara Scripturii.  

2. Domnul Isus Hristos s-a referit la Geneza ca la o istorie reala. Atunci când, în Matei 19:4-6, El a citat din Geneza 1 si 2, privitor la porunca casatoriei, implicit a considerat ca aceste capitole sunt, nu numai reale din punct de vedere istoric, dar si inspirate. El a vorbit despre potopul lui Noe ca despre un eveniment istoric real (Matei 24:37. . .). S-a referit la Abel, de asemenea, ca la un personaj istoric real. A numit pe diavol “tatal minciunii” (Ioan 8:44), referindu-Se la Geneza 3:4 ca la ceva real. Iar, în Ioan 5:46-47 a spus: “Caci daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine. Dar daca nu credeti cele scrise de el, cum veti crede cuvintele Mele?”. Moise, scriitorul Genezei si Isus stau împreuna, sau cad împreuna. Acei crestini care resping caracterul istoric, literal si real al Genezei 1-11, nu mai pot sustine ca Isus a vorbit adevarul. A nega veridicitatea istorica a raportului creatiunii submineaza practic autoritatea Noului Testament si a lui Isus Hristos Însusi. Un crestin responsabil nu-si va asuma un asemnea risc.

3. Scriitorii inspirati ai Noului Testament au citat din Geneza si au adus argumente doctrinale care depind de istoricitatea raportului ei. Cu exceptia epistolei catre Filimon si a epistolelor 2 si 3 Ioan, toate celelalte carti ale Noului Testament citeaza sau fac aluzii la Geneza. Din cele 50 de capitole ale Genezei doar 7 (20,24,34,36,40,43,44) nu sunt citate. Fiecare din primele 11 capitole ale Genezei este citat sau i se face o referire în Noul Testament. Nici unul nu este omis. In tot Noul Testament exista în jur de 200 de referinte la Geneza, dintre care mai mult de jumatate sunt la primele 11 capitole. Privitor la Geneza 1-3 (creatia) sunt 63 de referinte, la potop 14, iar restul de 58 la Avraam.

Apostolul Pavel a declarat potrivit raportului creatiunii ca femeia este din barbat (1Corinteni 11:8,12). El a numit pe Adam si Eva pe nume (1Timotei 2:13) si a considerat pe Adam la fel de istoric ca si Moise (Romani 5:14) sau Isus (1 Corinteni 15:45-47). A spus ca Adam este primul om (1Corinteni 15:45). De asemenea a declarat ca “sarpele a amagit pe Eva cu siretlicul lui” (2Corinteni 11:3). S-a referit la intrarea pacatului si a mortii în lume prin Adam (Romani 5:12. . .). Apostolul Petru a folosit istoria potopului pentru a face o analogie a mântuirii noastre (1Petru 3) si s-a referit la pamântul creat si acoperit de apa ca la ceva ce a avut loc în realitate (2Petru 3:5). Se pot da si alte exemple. Este imposibil sa numesti   primele 11 capitole ale Genezei un mit, o alegorie sau creatie poetica, fara sa subminezi în acelasi timp integritatea întregii Scripturi.

4. Naratiunea literala si istorica a Genezei este relationata direct cu doctrina mânturii omenirii. Daca relatarea Genezei despre caderea omului în pacat nu este reala, atunci de ce ar mai fi necesara rascumpararea prin Isus Hristos? Vechiul Testament prezinta originea omului, caderea sa, incapacitatea lui de a se reabilita pe sine si îl educa, atât prin sitemul mozaic al jertfelor, cât si prin profeti, despre nevoia lui de a fi mântuit. Noul Testament Îl arata pe Isus Hristos ca raspunsul la aceasta nevoie. Ca urmare, ambele testamente formeaza o unitate a naratiunii si a scopului. Relatarile lor sunt atât de interconectate ca nu pot fi separate si în acelasi timp sa se sustina ca mânturiea este o necesitate umana. De aceea, daca Geneza nu este un adevar literal si istoric, atunci Isus, asa cum este prezentat in Noul Testament, nu este necesar. Completa istoricitate a relatarii Genezei despre Adam si Eva este absolut cruciala pentru revelatia completa a planului lui Dumnezeu de mântuire.

5. Geneza are un rol decisiv în trasarea descendentei mesianice de-a lungul istoriei. Raportul biblic al caderii omului în pacat contine promisiunea mântuirii prin samânta femeii (Geneza 3:1-15). Restul Vechiului Testament descopera pastrarea providentiala a liniei de descendenta a semintei mesianice prin intermediul lui Adam, Set, Noe, Avraam, Moise, David, etc., pâna la culminarea ei în Isus Hristos. Pentru ca linia aceasta a descendentei mesianice sa poat fi trasata istoric de la Adam la Hristos, caderea lui Adam, descrisa clar si literal în primele capitole ale Genezei, trebuie privita ca ceva factual si adevarat. Orice negare a istoricitatii primelor capitole ale Genezei va face din linia descendentei mesianice o chestiune neistorica si neimportanta. Acesta însa va conduce la neîncredere în Cuvântul lui Dumnezeu si la distrugerea credintei în natura supranaturala a Domnului Isus Hristos si în mântuirea pe care El a câstigat-o într-un mod supranatural, prin moartea si învierea Sa.

In concluzie, daca ne îndoim de natura literala si istorica a primelor capitole ale Genezei, atunci nu mai putem sa acceptam conceptul biblic despre originea omului, unitatea dintre Vechiul si Noul Testament în marturia lor despre venirea Mântuitorului, planul lui Dumnezeu de mânturie, natura lui Isus Hristos de Fiu al lui Dumnezeu, veracitatea Scripturii si calitatea ei de Cuvânt inspirat. Acel crestin care se îndoieste de raportul Genezei, îsi va schimba întreaga atitudine fata de Biblie, pentru ca credinta lui a fost erodata de false învataturi. Iar teoria evolutionista este o învatatura falsa, o doctrina filozofica desarta, chiar daca este îmbracata în haina înselatoare a scientismului.

Cu siguranta, cuvintele de mustrare adresate de Domnul celor doi ucenici pe calea catre Emaus pot fi aplicate multor crestini de astazi: “O nepriceputilor si zabavnici cu inima, când este vorba sa credeti tot ce au spus proorocii” (Luca 24:25). Problema noastra de baza astazi în privinta originilor nu este ca suntem ignoranti privitor la teoriile si speculatiile oamenilor. Problema noastra este ca nu cunoastem nici Scripturile, dar nici puterea lui Dumnezeu.