1. Biblia si stiinta - Naratiunea creatiei.

Încercarea de armonizare cu orice pret a Bibliei cu stiinta este o eroare, deoarece nu tine cont de diferenta esentiala ce exista între Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu si  stiinta umana. Cunoasterea stiintifica este într-o continua schimbare, depasindu-se pe sine. Progresul în cunoastere prin cercetare si descoperire este ratiunea de a fi a metodei stiintifice. In schimb, Scriptura nu se poate schimba, deoarece a fost data oamenilor odata pentru totdeauna. Mesajul ei este permanent valabil si universal, pentru ca se adreseaza fiintei umane din toate timpurile si toate culturile.  El este acelasi ieri, azi si în veci atâta vreme cât exista om pe suprafata pamântului. De aceea, încercarea de a face Biblia mai credibila pentru fiecare generatie, armonizând-o cu un anumit stadiu provizional a stiintei, distorsioneaza adevaratul ei mesaj si subordoneaza autoritatea ei divina conceptiilor temporale ale cunoasterii umane. Daca, adevarul stiintific de ieri sau de astazi, cu trecerea timpului, ajunge sa fie o eroare în mod general recunoscuta, atunci cum ramâne cu Biblia, dar si cu pozitia conformista a crestinilor care promoveaza acest compromis?

Cei care simt dorinta de a potrivi textul Bibliei cu explicatiile stiintifice ale momentului actual, trebuie sa tina cont de faptul ca misiunea principala a Bibliei nu este aceea de a ne informa, ci de a ne forma din punct de vedere moral si spiritual. Daca Dumnezeu ar fi dorit sa ne explice, într-un mod stiintific, prin formule ale fizicii si matematicii, cum anume a creat El lumea si fiintele vii, este foarte probabil ca oamenii nu ar fi înteles nimic. Nici macar acum, înca nu sunt capabili sa înteleaga. Universul si viata ascund mistere, pe care stiinta secolului XXI nu le poate patrunde . Dar, nu aceasta cunoastere a tainelor mecanismelor creatiunii a fost intentia divina prin inspirarea Scripturii, ci cunoasterea marilor adevaruri despre noi însine, despre esenta noastra umana si despre natura spirituala ce ne caracterizeaza. Când citim Cuvântul revelat al lui Dumnezeu, descoperim ca El este foarte interesat sa întelegem care ne este destinul ca fiinte umane si care ne este rostul si rolul în aceasta lume. De aceea, naratiunea Genezei despre creatiune are mai degraba o intentie pedagogica si etica, decât una descriptiva si stiintifica. Nu cum a creat El lumea, ci de ce si pentru ce a creat-o, este intentia acestui raport. 

Stiinta poate sa cerceteze doar fenomene generale, sau, cel putin, care se repeta. Nu este competenta sa se pronunte asupra evenimentelor care s-au petrecut doar o singura data, deoarece acestea nu pot fi supuse metodei ei de cercetare. Omul de stiinta trebuie sa fie martor la ceea ce studiaza. Cercetarea originilor lumii, însa, îi este absolut imposibila. Daca Dumnezeu a creat lumea si a inspirat Scriptura, asa cum credem, atunci numai El poate sa ne spuna ce anume s-a întâmplat la început. Acest lucru, printre altele, este ceea ce da o valoare enorma textului biblic. Biblia îsi conserva incalculabilul ei merit tocmai pentru ca nu este legata de o anumita reprezentare a lumii, pentru ca nu este de caracter stiintific. Mesajul ei universal si atemporal se adreseaza oamenilor din toate vremurile si toate locurile. Din acest motiv, dupa mii de ani dupa ce a fost scrisa, Scriptura continua si astazi sa îmbogateasca viata a milioane de persoane.