Amintiri cu vita de vie


20.05.2011

Tocmai am trecut pe lânga o vie in floare, al carei frunzis proaspat, verde deschis si plin de viata straluceste feeric in baia de lumina blânda a soarelui de dimineata. La vederea ei, sufletul meu s-a umplut de sentimente de admiratie si m-am reconectat la anii timpurii ai tineretii.

Mi-am amintit cu nostalgie de zilele de început de vara petrecute la lucrarile de stropire a frunzelor vitei de vie cu solutie de piatra vânata, pentru a o feri de daunatori, sau la prasitul buruienilor de pe culoarele largi dintre randurile in care era dispusa si la curatirea lastarilor care cresteau din abundenta, pregatindu-se astfel rodirea ei. 

Mi-au ramas in memorie, cu atâta placere, amintirea zilelor de vacanta de vara, in care ma întorceam de la coasa, de la prasit sau de la întorsul si adunatul fânului, în zaduful amiezii, si înainte de a servi masa, cautam pentru câteva clipe racoarea frunzisului vitei de vie, ca o pregustare a racoririi trupului cu o baie la râul Mures. Ce miros placut si parfumat, generator de atâta încântare! Ce imagine de vis îmi ofereau ciorchinele de struguri verzi sau usor patati de culoarea maturizarii!

La fel de vii in memoria mea sunt zilele de sfârsit de septembrie si început de octombrie, când întorcându-ma acasa de la scoala, flamând, îmi luam o felie mare din pâinea coapta in cuptor, pe vatra, si mergeam in gradina si ma saturam pe cinste cu diferitele soiuri de struguri copti, pe care tata, ca un adevarat gospodar, îi îngrijea. Erau asa de gustosi, încât uitam de mâncarea pregatita de mama, care ma astepta pentru câteva ore de ajutor la munca pe ogor. 

Si cât de multe amintiri mi se trezesc in minte acum dupa ce am vazut aceasta superba vie in floare!

Cât de mult îmi lipsesc acele zile linistite, pline de vise, speranta si bucurie! 

Cât de mult îmi lipseste contactul cu natura, în mijlocul careia am crescut, lasându-si adânc amprenta asupra vietii mele launtrice!

O, cât de multe lucruri care odinioara îmi îmbogateau sufletul cu bucurie si pofta de viata, îmi lipsesc astazi!
   
Dar, mai presus de toate, in acest moment, îmi lipsesti tu, cea mai buna prietena! Imi lipseste farmecul si bucuria, partasia si sentimentul ca viata are sens, comunicarea si apartenenta, pe care numai dialogul cu tine mi le poate da!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu